Rory Sutherland are o expundere de 16 minute la TED Global despre publicitate si valoarea pe care o creaza aceasta.

Rapiti-va 16 minute si “enjoy” …

Astept parerile voastre.

Cele de mai sus sunt doar cateva din chestiile pe care le-am vazut recent pe internet pe tema search.

Ultima, si cea mai interesanta mi se pare beta-ul (inca privat) de la Google adWords care va permite clientilor adWords sa faca trimiteri catre mai multe pagini din site-ul lor. O captura de ecran cu aceasta versiune de anunturi text adwords a fost surpinsa de Darrin Ward.

Cu toate aceste evolutii, cum va arata peisajul de Search Engine Marketing in 2010?

Abordarea mea, a fost din totdeauna ceva de genul: “Guys, nu va stresati, chiar daca folositi voi sau nu Gmail, Google Analytics, Facebook, Twitter sau oricare alt serviciu “web 1.6 – 2.3″, oricum existenta voastra pe aceasta planeta lasa o urma. Si inca una mare. Nu stiu cati dintre voi au cel putin un card bancar … dar cu siguranta multi, daca nu chiar toti au cel putin un card, toti avem un pasaport, un permis de conducere … ca sa nu mai vorbesc ca mai nou cei care nu au decat un telefon sunt priviti un pic ciudat. Cum adica???!!! nu ai decat un singur numar de mobil?

Toate aceste documente sau lucruri fara de care numai putem practic trai, lasa in urma noastra o urma foarte precisa. CIneva, poate afla de exemplu despre mine, doar de pe internet enorm de multe lucruri, care odata puse cap la cap …  pot crea o imagine destul de clara despre ce am facut eu intr-un interval oarecare de timp. Ati auzit de Google History? Daca nu check it out. Login cu username si parola de Gmail.

Guys, I have news for you! Nu mai traim in secolul XVIII – XIX sa putem scapa neobservati. Daca cineva vrea sa vada cine, ce, cat, cand, unde, cum, cu cine si cat de des a facut ceva, … ei bine are cum, are cu ce.

OK, stiu, acum cu totii va intrebati daca este legal sa faca cineva acest lucru. Evident ca nu este legal. 

Dar nu despre asta vroiam sa vorbim. Pe mine ma pasioneaza statisticile si modul in care oamenii utilizeaza internetul – nu v-am spus nimic nou aici.

Intotdeauna am incercat sa inteleg de ce oamenii fac ceea ce fac pe internet sau pe un site, si cu cat am inceput sa urmaresc mai mult acest lucru, am inceput sa inteleg lucruri care dealtfel erau evidente. Nu am avut insa bucuria / placerea sa urmaresc astfel de interactiune intre user si site in cadrul unui proiect care sa fie atat de mare incat masa critica de utilizatori la nivel mondial sa existe.

OK, ma voi apropia de sfarsit ca am cam divagat. Ce urmeaza mai jos este un film demonstrativ al unui nou produs Facebook, pe numele sau de cod Palantir. Este vorba de un sistem in care putem vizualiza activitatea si interactiunile care se petrec pe Facebook … la nivel mondial. Da, este legal tocmai pentru ca nu identifica persoane individuale. E cool.

Cred ca este prima chestie iesita din tipare pe care o fac oamenii lui Mark Zuckerberg de la scandalul Facebook Beacon.

Ce imi place mult este numele care l-au ales si care este unul extrem de sugestiv: Palantir, care inseamna in traducere libera “bolul de cristal”. 

Gata. Nu va mai plictisesc cu povestile mele, va las cu filmul, dar va rog sa imi spuneti ce credeti despre initiativa, feelings, opinions … ce vreti voi.

Later edit: in timp ce scriam articolul, Robert Scobel a dat un tweet: “I recently started using Facebook again. 60%+ of my friends’ updates? They come from Twitter. Now you know why FB wanted to buy Twitter.”

.

Voila aici prima dintre ele:

Aventura Koleos 4×4 este live incepand din data de 5 august, ora 23:54.
Renault Koleos, primul crossover de la Renault se va lansa oficial in luna septembrie, iar intre 8 si 31 august 2 Koleosuri se vor plimba intr-o caravna prin Romania.

Aventura-Koleos-4×4.ro este un microsite de campanie care prezinta caravana si ofera vizitatorilor 4×4 (=16) oportunitati de a merge la Paris la salonul auto care va avea loc in luna octombrie 2008. Site-ul si conceptul de campanie pune accentul pe 4×4 … 4 sectiuni in care exista 4 sanse de castiga.

Check it out … si nu ezitati sa ne transmiteti parerile voastre.

Orice noua initiativa in domeniul web-ului social si 2.0 este binevenita, si nu vor face decat sa contribuie la cresterea atentiei de care se bucura internetul ca un element in mixul de media.

Desi retelele sociale precum Facebook sau Myspace au inca probleme legate de modul in care vor reusi sa faca profitabile asemenea site-uri, au inceput sa apara retele sociale dezvoltate de marketeri de renume. Este voba de Pepsi si Starbucks.

Starbucks este intr-o oarecare scadere a vanzarilor, si umbla zvonul ca gustul cafelei de la McDonalds este mai bun. Pentru a incerca sa-si amelioreze serviciile oferite catre clienti si indirect sa creasca vanzarile Starbucks a lansat recent „My Starbucks Idea” – un site social in care utilizatorii sunt invitati sa isi expuna ideile referitoare la modul prin care compania ar putea inbunatatii serviciile pe care le ofera. Site-ul este total interactiv si pe langa adaugarea de idei noi, se poate vota si comenta pentru initiativele cele mai interesante. Site-ul promite deasemenea si un mod de „urmarire” a punerii in practica a celor mai de succes idei.

Pepsi, nu se lasa mai prejos si a lansat acum cateve zile o retea sociala numita Yonivers, care isi propune sa adune comunitatea din jurul fotbalului european. In mod ciudat insa, conform cu anunturile aparute in presa, site-ul nu va fi inca lansat in Europa. Desi ofera o modalitate bizara de inscriere, si presupune imediat ce te-ai inscris ca esti un fan inrait al fotbalului, site-ul are sanse mari de success avand in vedere ca are ca tematica principala un sport ai caror suporteri sunt extrem de inversunati.

Pe curand.

De curand am observat ca la anumite cautari, site-urile care apar in topul listei de rezultate afiseaza imediat sub listing o casuta de cautare. Orice cautare in respectiva casuta initiaza o noua cautare Google de tipul: keyword site:example.com, cautare care afiseaza doar rezultate din site-ul example.com

Privita strict din punctul de vedere al utilizatorilor, aceasta noua gaselnita pare o crestere a uzabilitatii Google si o modalitate de a “prezenta mai multe rezultate relevante”. Mie imi pare o incercare de crestere a volumului de cautari si mai ales de sporire a long tail-ului motorului de cautare.

Pentru publisheri, ar trebui sa fie un nou „avertisment” in ceea ce priveste deja bine cunoscuta sintagma „content is (still) King”

Cu timpul si cu cresterea semnificativa a numarului de persoane cu care intram in contact, singura metoda viabila de a avea toate aceste informatii de contact la indemana a fost sa ma indrept catre tehnologie. Asa se face ca astazi am un “rolodex online” de contacte care numara … multe persoane. Cu unii nu am mai vorbit de multa vreme, pe altii nu mai vreau sa ii vad … deh, se intampla, dar ce ma bucura cel mai tare este ca de fiecare data cand imi trebuie un numar de telefon sau o adresa de mail o am la indemana.

In ultimii ani, retelele sociale si site-urile de business networking au crescut intr-un ritm ametitor. In timp mi-a facut conturi la unele dintre ele, si pe parcursul procesului de inregistrare am ajuns la punctul in care mi se cerea sa-mi adaug prietenii, sau sa trimit invitatii celor pe care ii cunosc.

Puterea pe care o au retelele sociale si site-urile de business networking o poti utiliza la adevarata ei valoare numai daca ai o retea care a atins o masa critica. De ex. pe LinkedIn, degeaba ai un cont si 10 persoane in retea. Nu iti foloseste la nimic. Oricum pe cei 10 ii cunosti foarte bine, si poti comunica oricand cu ei in mod direct. Nu iti trebuie LinkedIn. Cand ajungi insa la un numar mai ridicat de contacte, incepi sa vezi beneficiile de a fi „conectat” cu lumea.

Se zice ca toti oamenii de pe aceasta planeta sunt „conectati” intre ei la nivelul 6. Acest principiu se numeste „Six degrees of Separation”

Asta inseamna ca prin intermediul prietenului prietenei fratelui vecinului cumnatului verisorului colegului meu de scoala eu as putea ajunge la orice persoana de pe lumea asta, incepand cu Bill Gates sau Larry Page si terminand cu George Bush sau Bill Clinton. Exista chiar si o aplicatie Facebook care verifica acest principiu, si anume la ce distanta te aflii tu, ca utilizator de Facebook fata de dezvoltatorul aplicatiei. De exemplu eu sunt la 5 persoane distanta de Karl Bunyan, dezvoltatorul acestei aplicatii.

Pentru a te ajuta in „munca” de a-ti cladi reteaua, site-urile sociale au introdus un serviciu prin care ei se conecteaza la contul sau conturile tale de webmail si cauta automat printre persoanele carora le-ai scris sau care ti-au scris pentru a identifica care dintre ei sunt deja membrii, dupa care iti afiseaza o lista cu cei care au deja un cont pe respectiva retea. Destul de simpatic.

Aici apare problema si intrebarea de baza. Cine detine in fapt toata baza de date pe care tu te-ai chinuit mult sa ti-o cladesti? Gigantii web sustin fara a clipi ca utilizatorul este intotdeauna proprietarul acestor contacte, si ca intotdeauna poti sa exporti contactele aflate in conturile de Gmail sau Yahoo mail. Singurul care „pe fata” zice una si in fapt face altceva este Microsoft.

Incepand din vara trecuta, Microsoft a inceput sa trimita scrisori „de amenintare” companiilor web nou lansate si care ofera utilizatorilor posibilitatea de a se conecta la Hotmail pentru a importa lista de contacte, cerandu-le sa renunte al asemenea practici. Cu toate astea, tot Microsoft ofera si o „alternativa” … care sustine ca poate permite site-urilor externe sa accesez Hotmail numai daca acestia agreaza sa ofere platforma MSN Messenger clientilor lor, platind o modica suma de 25 centi per utilizator pe an. Evident se ofera si posibilitatea de a elimina complet „taxa”, daca site-ul accepta ca MSN Messenger sa fie furnizor exclusiv de astfeld e servicii.

Microsoft sustine ca singurul motiv pentru care a introdus asemenea limitari este protectia persoanei si a informatiilor personale, cu toate astea miscarea MSN dovedeste odata in plus de ce Google este leader de piata la multe capitole in timp ce Microsoft nu.

Intr-o incercare de a crea un standard si a implementa o metoda simpla de a „porta” datele pe care le colectam si stocam online ca utilizatori, o serie de companii printre care se numara nume rasunatoare precum Google, Facebook, Yahoo! … si chiar si Microsoft, au demarat un proiect intitulat „Grupul de lucru pentru portabilitatea datelor” (eng. Data Portability Workgroup”).

Finalitatea acestui grup va fi sa emita un standard tehnic (blueprint) referitor la modul de programare, functionalitati si mod de implementare al conceptului de portabilitate a datelor precum si o politica a acestui standard, care are ca scop sa definieasca cadrul legal si social in care portabilitatea datelor sa se realizeze intr-un mod sigur.

Ok, suna complicat si teoretic. Ce inseamna in practica, pentru utilizator implementarea unui astfel de sistem? Sa luam un exemple concret: Am niste poze incarcate pe Flickr, am gasit pe Adobe.com o versiune online a Photoshop care imi permite sa le editez. Cum fac?

1. Ma duc pe adobe.com si ma autentific pe versiunea online a Photoshop;
2. Adobe imi cere permisiunea sa incarce pozele mele de pe alte site-uri;
3. Flickr imi cere mie acceptul sa trimita pozele mele catre Adobe;
4. Eu agreez;
5. Adobe imi arata pozele pe care le am pe Flickr si imi permite sa le deschid in versiunea online a Photoshop, sa fac mici modifcari la ele si ulterior sa le salvez. Evident modificarile se pot regasi pe Flickr;
6. Toate cele de mai sus se intampla fara ca Adobe si Flickr sa aiba vreun contract sau alta intelegere de partajare de date, cu exceptia standardului de portabilitate a datelor.

Genul acesta de colaborare online, mi se pare ca este adevarata definitie a Web 2.0 … sau probabil ca este Web 3.0 si nu imi dau eu seama, insa cu certitudine este genul de colaborare online la care visez de ceva vreme.

Chris Saad, fondatorul acestui grup de lucru spera ca pana la sfarsitul acestui an vom avea o prima versiune de standard.

Asa se face, ca in urma cu 5-6 zile mi-a aparut in unul dintre conturile adWords pe care le gestionez un mesaj care ma anunta ca respectivul cont a fost inrolat in programul de targetare demografica a campaniilor.

Mi s-a parut o chestie misto, am vrut sa scriu imediat ceva pe blog pe acest subiect, dar mi-am zis ca mai bine mai stau cateva zile sa vad si cum functioneaza noua inventie a celor de la Google.

Intai de toate trebuie sa subliniez o latura pozitiva a programului – si anume aceea ca aceasta optiune de targetare este posibila doar pentru campaniile contextuale – cele care ruleaza pe reteaua Google Adsense. Este bine sa fie asa, iar marketerii trebuie sa inteleaga diferenta fundamentala dintre produsele oferite de Google adWords.

Reteaua de motoare de cautare grupata sub titulatura Google search si Search network este o platforma in care utilizatorii cauta in mod activ un anume lucru sau informatie, prin urmare orice targetare demografica nu face sens are sene. Nu cred ca poate exista o companie pe lumea asta care sa sustina ca el nu vrea sa isi vanda produsul unui client potential daca acesta nu se incadreaza in targetul definit de departamentul de marketing.

Pe de alta parte, mesajele publicitare care se afiseaza in reteaua contextuala fac parte din strategia de market push pe care o are respectiva companie, prin urmare pentru inbunatatirea rezultatelor campaniei si sporirea numarului de conversii, o targetare demografica poate face foarte mult sens.

Pe cat am fost de entuziasmat de noua facilitate, pe atat de tare m-am dezumflat la momentul in care am vazut ce se intampla in realitate.

Pe scurt treaba sta cam asa: In ultimele 7 zile, una dintre campanii (care ruleaza doar pe reteaua de continut a Google adWords) – a generat un total de 1.156.000 afisari cu o rata de clic de 0.04%, adica un total de 555 clicuri.
In aceeiasi perioada, afisarile despre care exista informatii de natura demografica au reprezentat (din pacate) doar 2,5% din total, si anume 28.945 afisari si aceste afisari au consumat doar 0,9% din bugetul total.

Targetul demografic pe care il vizez cu aceasta campanie este unul extrem de larg (adulti 25+), prin urmare din cele 28.945 afisari, doar 7.239 as putea sa le consider „non-target”, ceea ce in volumul total repzinta doar un modic 0.6% din afisarile livrate.

Acest numar de afisari este total nerelevant in economia campaniei si, cel putin pentru mine la momentul actual, face ca targetarea demografica sa fie total inutila.

Pe de alta parte, o alta campanie in cadrul aceluiasi cont, care ruleaza bannere (si nu anunturi text) si care a avut un volum de aproape 2 milioane de afisari in ultimele 7 zile, nu a inregistrat nici macar o singura afisare pe un site despre care sa exite informatii de natura demografica.

Nu ma intelegeti gresit, ideea Google de a introduce targetarea demografica este mai mult decat excelenta. Ma asteptam sa lucreze Google la asa ceva, atata vreme cat adCenter-ul lui Microsoft ofera astfel de posibilitati.

Ce speram eu sa faca in fapt acest produs este sa foloseasca informatiile demografice pe care le colecteaza de pe un site si sa le extrapoleze si catre alte site-uri care nu detin aceste informatii despre utilizatori. Cine stie, poate in curand se va implementa un asemenea sistem.

Ideea in sine de a face targetare demografica pentru o campanie internet este mai mult decat buna. Avand aceasta posibilitate tehnica, se pot creea si afisa mesaje publicitare diferite in functie de varsta sau sexul vizitatorului, iar rezultatele obtinute pot fi pana la de 5-10 ori mai bune decat cu o campanie ne targetata.

De urmarit directia spre care se va inscrie acest nou program beta.

Conferinta de presa de marti 22 ianuarie, de la New York, sustinuta de doi participanti de marca: Maurice Levy, CEO Publicis Group si Eric Schmidt, Presedinte si CEO Google, ne demonstreaza ca Levy este deasemenea un vizionar care intelege beneficiile si avantajele folosirii tehnologiei in publicitatea secolului XXI.

De un an de zile, Google si Publicis colaboreaza indeaproape, partajand informatii proprietare de natura tehnica precum si subtilitati de planificare si cumparare media. Conform unei stiri publicate de MediaPost, angajati ale ambelor companii au facut schimb de locuri cu omologii lor cu scopul de a intelege mai bine nevoile si provocarile celeilalte parti.

Desi pare o stire destul de neimportanta si cu un puternic caracter publicitar, eu va acest parteneriat ca pe un mare pas inainte din partea Google de a isi duce la indeplinire viziunea de a controla publicitatea mondiala – atat cea online dar mai ales cea traditionala – si de a deveni un „one stop media shop” pentru bugetele de publicitate globale.

In ultimii ani, Google a efectuat mai multe teste beta pentru a-si face intrarea pe piata de publicitate pe mediilor traditionale (radio, presa scrisa si televiziune).
Eu cred ca este un urmator pas natural din partea Google, care probabil odata cu achizitionarea DoubeClick va incepe sa integreze toate aceste servicii sub un singur brand. Este probabil sa asistam in curand chiar la o schimbare de nume si un rebranding al adWords.

Transferul de la un program de publicitate precum adWords, care atrage 50% din bugetele de media online catre o platforma de management a campaniilor de publicitate online va fi o nimica toata pentru Google, prin achizitia DoubleClick.
Urmatorul pas, va fi acela de a include si campaniile offline sub acelasi acoperisi. Chiar si acest lucru ar trebui sa fie o miscare relativ usoara pentru Google.

De ce?

Pentru ca Google este in esenta o companie de software care se ocupa intensiv cu analiza si procesarea de date. Procesarea unei cantitati foarte mari de date nu reprezinta pentru Google nici o problema; o face deja cu success la multe din serviciile pe care le ofera astazi: Google AdWords, Google Analytics, Google Adsense, Gmail, Picassa, Google Documents, YouTube, sunt doar cateva exemple de aplicatii ale Google care solicita atat viteze mari de procesare a datelor cat si capacitati de stocare importante. La toate aceste incercari Google face fata, cel putin pana in ziua de astazi cu mare success.
Sa nu uitam nici faptul ca Google este unul dintre cei mai mari producatori de hardware (calculatoare) la nivel mondial, toate calculatoarele si serverele produse fiind insa pentru uz propriu si nu pentru vanzare.

Valoarea adaugata pe care Google o poate aduce pietei de publicitate cu o asemenea platforma ”imaginara” este usor de inchipuit: nu mai este nevoie sa asteptam cu sufletul la gura sa “vina spotul” sau macheta de la agentia de publicitate. Nici ca planner sau buyer de media nu o sa mai fie la fel de greu sa verificam inventarul disponibil al unei statii de radio sau TV.

Totul va fi disponibil online, in timp real.

Tot prin intermediul acestei platforme de management al campaniilor de publicitate online si offline vom putea sa avea acces la rapoartele si monitorizarile de campanie in timp real, sau in cel mai rau caz cu o oarecare mica intarziere de cateva ore.

Cel putin teoretic, o asemenea platforma, va spori mult eficienta procesului de planificare, rezervare si cumparare media.

Toate astea sunt insa doar niste pareri personale. Nici Google si nici Publicis nu au declarat nimic in acest sens, insa speculatiile aparute atat in presa cat si pe multe bloguri de renume indica posibila o astfel de evolutie a lucrurilor.

Cat de mult va creste influenta Google in lumea advertising-ului in cazul in care un asemenea plan va fi implementat este greu de estimat, insa Maurice Levy, pare sa creada ca va fi benefic clientilor Publicis.

Ce nu trebuie sa pierdem din vedere referitor la aceast parteneriat intre Google si Publicis este ca Maurie Levy are backgound de IT, el incepandu-si cariera la Publicis in 1971 in pozitia de director de IT si prin urmare o intelegere si o viziune clara despre inovatiile posibile si aplicarile acestora in advertisingul de astazi.

Chiar daca Sir Martin Sorrell, CEO al WPP nu este impresionat de miscare Publicis si crede ca Levy a incheiat acest parteneriat pentru a “se pune la punct cu tehnologia”, prezenta agentiilor Publicis intr-o versiune pre-beta a acestei platforme ii poate aduce lui CEO-ului francez multiple avantaje intr-o piata de publicitate care este fortata sa evolueza catre tehnologiile secolului XXI dar care este extrem de concurentiala.

13 companii din acest top sunt din California, iar 9 companii din acest top au sediile centrale in zona San Francisco, Google Inc. se situeaza in fruntea listei pentru un al doilea an consecutiv.

Cea mai buna metoda de a afla daca o companiei isi trateaz bine angajatii si a evalua daca aceasta este un „bun angajator” este sa intervievezi angajatii respectivei companii, a declarat intr-un comunicat Milton Moskowitz. Acesta impreuna cu Robert Levering co-fondatorul „Great Place to Work Institute” au compilat personal fiecare editie a listei inca din anul 1998.

Printre elementele care au cantarit in favoarea apelativului „cel mai bun loc de munca in 2008” – „Best companies to work for in 2008” se afla:

• Modele de remunerare care includ partajarea cu angajatii a profitului firmei;
• Oferirea de asigurari medicale pentru membrii familiei si un respect sporit din partea companiilor catre dorinta angajatilor de a realiza un echilibru intre viata privata si munca;
• Program flexibile de munca, posibilitatea de a reduce saptamana de lucru de la 5 la 4 zile prin marirea numarului de ore muncite zilnic sau acceptarea muncii la domiciliu pentru a evita transportul la/de la birou.

Despre lider numai de bine. Unul din avantajele angajatilor Google (care dupa parerea mea cantareste mult in retentia personalului), este acela ca beneficiaza de o zi pe saptamana in care se pot ocupa de un proiect la alegerea lor.

Alte nume importante din top 10 sunt: Cisco Systems si Starbucks, ambele companii fiind prezente si in Romania.

Mashable a publicat recent un post care analizeaza posibilele utilizari ale benzii de 700 Mhz de catre Google. Cateva elemente mi s-au parut interesante, si eu zic ca privite impreuna duc la niste concluzii indraznete.

1. Google a declarat ca va plati minim 4,6 miliarde dolari in cazul in care FCC-ul va fi de acord sa mentina cel putin o parte a benzii de 700 Mhz. „libera” – adica toata lumea sa se poata conecta, fara restrictii.
2. Imediat ce FCC-ul a agreat sa mentina banda de 700 Mhz. libera, Verizon, unul dintre operatorii Americani de telefonie mobila au anuntat ca in curand isi vor „deschide” accesul la reteaua lor.
3. Jeff Lindsay, un analist la at Sanford Bernstein, este de parere ca intentia Google este de a licita si castiga licenta.Lindsay crede ca Google va aborda licitatia intr-un stil „Google-esc”, similar cu cel care a caracterizat toate lansarile companiei si mai mult, va da in acelasi timp mari emotii actionarilor sai. De ce? Google va fi nevoit sa cheltuiasca cel putin 10 milarde de dolari doar pentru a castiga, iar apoi un minim de 5 miliarde anual pentru a face un business profitabil din aceasta licenta. Profiturile Google vor inepe sa apara – continua Lindsay, prin 2014, iar toate aceste estimari se refera la situatia in care Google va crea o retea traditionala de telefonie mobila.

Ceea ce sustine Pete Cashmore pe blogul sau despre aceasta licitatie, eu cred ca este in acelasi ton cu ce am prezis despre Andorid acum cateva zile. Si anume, intr-un oarecare viitor un telefon (de ex. gPhone) va exista si functiona pe baza Android, va fi un aparat multi-banda, inclusiv in cea de 700 Mhz si va avea reclame contextuale si targetate geografice, in mod evident servite de Google. O adevarata nebunie. Unii dintre voi, nu ati fost tocmai de acord.

OK. Am aici o alta teorie. Mai nebuna decat prima.

Google este Google. Si ca sa ramana Google si pe viitor, trebuie sa continue in ritmul pe care l-au avut in ultimii 10 ani. Aproape tot ce au facut a fost inovativ, diferit, un mare succes, o mare nebunie dpdv business la momentul respectiv … si mai ales GRATIS. Este suficient sa ne gadim la aplicatii precum Gmail, care s-a intrat si impus pe o piata bine stabilita a clientilor de webmail, sau achizitia YouTube pentru care Google a cheltuit 1,3 miliarde dolari, fara a stii la momentul respectiv cum vor face profit din asta, iar exemplele pot continua.

Este stiut faptul ca Big G, se chinuie de ceva vreme implementeze in San Francisco o retea WiFi 100% gratuita, sustinuta financiar doar de publicitate. Nu le este usor.

Pe de alta parte, noua directie in care se indreapta internetul este aceea de a deveni mobil, cu adevarat mobil, adica la purtator, rapid, always on si daca se poate si gratis sau foarte ieftin, cu atat mai bine.

Cum ar fi ca in America sa existe o retea de telefonie mobila (sa ii zicem Google Telecom) la care sa te poti conecta cu orice telefon, indiferent de operatorul pe care il ai, si sa poti sa navighezi gratuit pe internet?

Is that crazy or what?

Eu cred Google in stare sa faca asa ceva. De ce? Pentru ca pot. Au ingineri si cercetatori din toate domeniile teleomunicatiilor (telefonie, transfer de date, etc.) care sa ii ajute sa faca acest lucru. Vint Cerf, este prezent pentru a ii invata cum sa forteze la maxim capacitatile TCP/IP-ului iar inca din 2004 Google angaja oameni care sa poata sa dezvolte un sistem de operare. Cu alte cuvinte ingineri de telecom au, inventatorul internetului este prezent, iar programatori care sa dezvolte android nu reprezinta o problema.

In orice caz, intrebarea care si-ar pune-o oricine este De ce ar face Google acest lucru? Mie mi se pare evident. Pentru ca o retea de telefonie mobila care ofera transfer de date gratuit sau foarte ieftin va fi un nou canal de distributie a reclamelor adWords. Daca vor lansa o asemenea retea, cel putin pentru o buna perioada nu vor avea concurenta, iar acest lucru le poate asigura pentru inca un bun numar de ani un venit cel putin la fel de mare ca cel pe care il au acum.

Cu toate acestea, nu trebuie pierdut din vedere ca unul dintre secretele succesului Google este faptul ca sunt un serviciu disponibil la nivel global, iar extinderea unui Google Telecom la nivel global va fi mult mai greu de realizat decat orice alt produs pe care l-au lansat vreodata. Dar hey, Pareto are inca dreptate, 80% din venit vine de la 20% din clienti, asa ca pe acelasi principiu, vor dezvolta si Google Telecom, concetrandu-se pe 20% din tari care le vor aduce 80% din venitul vizat.

Conform USA Today, a La Mobile, o companie de software specializata in programare Linux va anunta luni, 14 ianuarie 2008, un prim portotip de software care ruleaza integral pe sistemul Android.

Faptul ca Android este un sistem de operare open source, „face ca [softul telefonului] sa fie extrem de personalizabil, reducand astfel costurile terminalelor si timpul de dezvoltare a noilor aplicatiilor pentru telefoanele mobile” a declarat Pauline Lo Alker, CEO a la Mobile.

Prototipul dezvoltat cu Andoroid a fost instalat pe un telefon inteligent HTC Qtek 9090 si include aplicatii precum un browser internet, un dialer pentru efectuarea de apeluri de voce, un player audio, access la Google Maps, un gestionar de contacte, poze si muzica precum si o camera foto. A la Mobile isi propune sa vanda softul dezvoltat catre fabricantii de terminale

Daca am cat de cat dreptate cu directia pe care se inscrie android, in 2015 vom avea cu totii telefoane care vor rula pe baza android si care – din cand in cand – ne vor „servi” niste reclame contextuale in functie de locul unde suntem sau discutia telefonica pe care tocmai am avut-o.

Hmm. Where does this thing stop? Somebody tell me.

Pe 13 Decembrie 2007, a aparut pe YouTube un video intitulat “The Davos Question”, un filmulet care ne invita sa ne manifestam propria opinie referitor la cum am putea face lumea mai buna in 2008. Extrem de profesionist realizat, filmul foloseste diverse “vedete” YouTube.com pentru a transmite un mesaj simplu: “Trimite-ne un raspuns video despre cum ai face tu lumea un loc mai bun in 2008 iar liderii globali participanti la Davos iti vor raspunde.”

Desi lansat in urma cu numai 3 zile, filmul a inregistrat aproape 300.000 vizualizari si are deja 1385 comentarii si 79 raspunsuri video.

O campanie de promovare a unui eveniment mondial care a ales calea perfecta pentru a comunica cu generatia tanara si a o motiva sa se implice intr-o cauza nobila.

Va las in compania filmului.

Cu toate astea, se pune problema pana unde permitem unui site web sa colecteze si sa detina informatii personale despre noi. Si nu neaparat ce informatii detine, ci mai ales faptul cum aceste informatii sunt folosite.

Spre exemplu Google: s-a lansat ca o companie mica, iubita de toata lumea si care ofera foarte multe aplicatii web folositoare, gratuite dar care sunt insa integral hostate pe serverele companiei.
De-a lungul anilor m-am indragostit si eu de multe din aceste aplicatii precum Google Calendar, GMail, Google Desktop, Web History, iGoogle sau Google Toolbar.
Daca cineva ar intersecta insa toate informatiile obtinute prin intermediul aplicatiilor mentionate, ar avea o idee foarte clara despre mine. Ce imi place, ce citesc, cati oameni cunosc si care sunt adresele lor de e-mail, ce documente am pe computer si cate ore munces in fiecare zi.

Google detine despre mine, un volum foarte mare de informatii extrem de detaliate, care ar permite motorului de cautare sa raspunda la cautari de genul: “Ce sa fac maine?” sau “Ce job sa imi caut?“. Toate acestea in conditiile in care Google a devenit intre timp o companie publica, care are obiective agresive de dezvoltare si care trebuie sa ia decizii majore referitoare la viitorul sau.  

De altfel, Eric Schmidt, CEO Google, a sustinut cu diverse ocazii ca viziunea companiei sale cu privire la publicitate este aceea de a crea o platforma unica, prin care advertiserii sa poata cumpara search, bannere, radio, presa, TV,  … pe scurt, orice tip de media de care ar avea nevoie.
Adica intr-un viitor oarecare Google va incepe si el sa foloseasca toate informatiile acumulate de la utilizatorii sai. Toate aceste reclame pe care Google vrea sa le vanda vor trebui bine targetate catre utilizatori pentru a obtine o eficienta maxima.

Viitorul?
Unul in care nu prea mai exista privacy, unul in care aplicatii precum Facebook, Google si Microsoft (Windows Live) vor incepe din ce in ce mai mult sa monetizeze informatiile pe care le detin despre utilizatorii lor.

In 2007 compania Intel Corp. s-a hotarat sa-i dea o mana de ajutor reginei prin intermediul tehnologiei secolului 21. La prima vedere un act civic laudabil in fapt insa o campanie de comunicare extrem de ingenioasa a celor de la Intel. Obiectivul – promovarea marcii Intel.

Reprezenatntii Intel vor porni la drum prin Marea Britanie si ii vor filma pe locuitorii dornici sa adreseze un mesaj de Craciun natiuni, ca raspuns la mesajului reginei -ganduri despre evenimentele majore ale anului: de la Facebook la inundatii sau de la ultima versiune a Harry Potter la reintoarcerea Spice Girl… Din toate filmarile, Intel va compila “primul mesaj democratic al poporului” care va fi postat pe site-ul Intel UK in data de 18 decembrie 2007 a anuntat purtatorul de cuvant al companiei.

Un raspuns scurt pe 2(.0) care va include si vocea celor care se hotarasc sa se inregistreze singuri si sa uploadeze fisierul mpeg, avi or wmf pe site-ul Intel!