Cele de mai sus sunt doar cateva din chestiile pe care le-am vazut recent pe internet pe tema search.

Ultima, si cea mai interesanta mi se pare beta-ul (inca privat) de la Google adWords care va permite clientilor adWords sa faca trimiteri catre mai multe pagini din site-ul lor. O captura de ecran cu aceasta versiune de anunturi text adwords a fost surpinsa de Darrin Ward.

Cu toate aceste evolutii, cum va arata peisajul de Search Engine Marketing in 2010?

Avand in vedere ca n-am de gand sa ma schimb ii invit pe cei carora „nu le plac asa cum sunt” sa nu mai vorbeasca cu mine. No offence, no harm no obligation.

Aseara la Colocvio s-a tinut o discutie organizata de Cristi Manafu, despre CERF, viitorul targului si schimbarile pe care ni le propune organizatorul pentru editia de anul acesta.

Lasand la o parte flow-ul general al prezentarilor care a cam deraiat, inevitabil s-a ajuns la punctul la care mai toata lumea s-a luat de ei (CERF). De la mic la mare, cu totii au inceput sa le explice ca au gresit, ca sunt scumpi, ca …. nici nu imi mai aduc aminte ce.

Audienta a fost formata din floarea blogosferei romanesti, impreuna cu cativa reprezentanti ai unor companii din IT&C si cativa oameni de agentie, la fel ca si mine.

CERF ne-a chemat acolo sa ne zica ce-au facut pana la ora asta pentru organizarea CERF 2009, si sa le solicite blogarilor sprijinul in a comunica cu publicul interesat de evenimentul lor. Daa, stiu! Nu au facut research pe consumatori … si ar fi trebuit sa il faca. Nu toti vorbitorii de aseara au fost la fel de experimentati, etc.

Dar lasand toate astea la o parte, faptul ca au organizat evenimentul de ieri seara si ca s-au adresat in sfarsit si formatorilor de opinie din online mi se pare important.

Mie, actiunile lor, mi-au dovedit ca in esenta, ii intereseaza sa se reinventeze si ca sunt hotarati sa adapteaze targul noului context mondial. Pentru editia din 2009 vor incerca sa ofere mai multa valoare atat companiilor cat si vizitatorilor. Daca vor reusi ramane insa de vazut …

Stiu veti spune intra la categoria “ma reinventez sau mor” dar pt mine cei de la CERF:

• Au facut un studiu de piata, care da, OK, ar fi trebuit sa plece de la consumator nu de la companii dar cel mai important este, in opinia mea, ca au facut acel studiu! Din cate imi aduc eu aminte numai cine nu munceste, nu greseste.
• Au chemat blogerii sa le povesteasca despre demersurile lor si ce au facut deja, si in plus, sa le solicite sprijinul – un al doilea pas inainte dupa parerea mea. Vor sa creasca valorea adaugata servicilor traditionale de inchiriere de spatiu, prin diversificarea oportunitatilor de expunere si comunicare dintre expozanti si vizitatori. In esenta dincolo de pretul pe m2 (care da la CERF e aproape la fel de scump ca la CBIT din ce spuneau invitatii aseara) imbunatatirea experientei traite in cadrul targului va duce la diminuarea nevoii de a inchiria sute de m2 in speranta diferentierii.
• Al treilea si cel mai important pas inainte este ca oferta de anul acesta creaza un cadru alternativ pentru lumina reflectoarelor, al carui cost de utilizare va fi mult mai mic fiind un spatiu “preutilat si mobilat de organizator” si pentru care nu mai exista si costurile aditionale cu construirirea standului sau cu personalul suplimentar.

Concluziile mele dupa aseara suna cam asa: Bravo CERF!

1. Ca ati facut un research inainte de a va apuca de treaba.
2. Ca v-ati asumat o dezbatere publica cu companii din IT&C si cu blogarii. Este deja un mare pas inainte.
3. Ca nu ati mai cumparat doar machete in ziare si reviste pentru ca asa faceati de ani buni incoace ma bucura si ma incurajeaza. E cool ca aveati de transmis un mesaj si v-ati preocupat sa identificati cu precizie ce canal va poate servi cel mai bine obiectivului vostru.

Tot ce au zis participantii (invitatii) la evenimentul de aseara este valid, iar daca am fi facut-o intr-un mod mai constructiv, am fi avut o intalnire mult mai productiva.

Pe scurt, mie mi-a placut aseara la Colocvio.

Ramane insa de vazut cate din ideile primite de CERF aseara vor vedea lumina zile si care dintre noile actiuni vor atrage investitori si vizitatori …

Exista zeci de milioane de bloguri pe internet, si cu siguranta in fiecare zi mai apar cateve sute, daca nu chiar mii. Cu toate astea, multe bloguri nu trec de postul cu numarul 7 sau 10, si deasemenea exista alte multe bloguri care sunt abandonate la un moment dat de catre autorii lor din lipsa de audienta si motivatie de a continua.

Acest trend s-a raspandit in mod evident si in randul companiilor, care vad bloggingul ca pe o sursa suplimentara de a se face auziti si de a comunica cu clientii si prospectii lor. Cele 2 chestiuni majore pe care nu le anticipeaza aproape nici o companie cand pornesc pe drumul corpoarate blogging-ului sunt volumul de munca necesar pentru sustinerea unui blog de calitate si presupunand ca volumul de munca nu reprezinta o problema majora, subiectele abordate pe blog.

Ca si consumatori ne lovim zilnic de sute de mesaje publicitare. Pe strada, in masina, in metrou, pe internet, la TV sau in presa scrisa. Am devenit aproape imuni la orice mesaj publicitar care ne este „trantit” in fata,  fie ca este vorba de un panou publicitar ca un text mic pe care oricum nu il vede nimeni, fie ca este un deranjant banner expandabil care nu tine de cont de niste standarde auto-impuse ale industriei de online fie ca este vorba de spotul TV din pauza publicitara a filmului pe care il vizionam seara.

Ca si consumatori, nu ne-am schimbat fundamental. Am devenit doar mult mai selectivi si mai putin increzatori in laudele pe care le auzim prin mesajele publicitare. Ca si simplu consumator problema se puna la fel. La momentul X am o nevoie pe care vreau sau trebuie sa mi-o satisfac. Si ce fac? In varianta in care stiu ce vreau si de unde pot sa obtin acel lucru … well, I go ahead and take it. In caz contrat incep un oarecare proces de cautare. Nu ma refer aici la search si search advertising. Cu siguranta ca pot cauta pe google, dar in acelasi timp pot ruga un prieten sau o cunostinta sa ma indrume sau pot consulta Pagini Aurii sau orice alt catalog sau director online sau offline. De multe ori in acest proces de cautare dau peste cate un post de blog. O persoana care a scris pe tema respectiva pe blogul sau. Si in functie de cum este informatia prezentata in acel post, pe respectivul blog, ea ma va ajuta sau nu.

Acest ultim paragraf ar trebui, din punctul meu de vedere, sa fie principiile de baza pe care sa se bazeze strategia oricarui blog corporate. Acela de a satisface o nevoie sau un interes al unui consumator sau prospect al companiei.

Forrester Research a publicat in decembrie 2008 un studiu intitulat „Time to rethink your corporate blogging ideas” in care prezinta o situatie sumara a increderii pe care consumatorii au vis-avis de blogurile corporate. Rezultatele nu mi se par deloc surprinzatoare. Doar o persoana din sase are incredere in continutul prezentat pe un blog corporate, bloggeri au tendinta de a da o mai mare crezare blogurilor corporate iar la modul general persoanele care au incredere in informatiile de pe un blog corporate au incredere si in informatiile oferite de celelalte medii.

Ce inseamna asta? Inseamna ca in mintea consumatorului un blog corporate este doar un alt canal prin care compania incearca sa isi comercializeze produsele si serviciile.

Cu toate astea, un blog corporate care are la baza o buna strategie editoriala si o abordare corecta poate fi de success. O strategie de blogging de success implica, in opinia consultantului Forrester trei elemente esentiale:

1. Fii cinstit si transparent si blogul tau va fi luat in seama. Blogurile corporate scrise pe un ton corporate si rece nu au sorti de izbanda, in timp ce acele bloguri care dezvaluie mici „insight-uri” despre ce se intampla in interiorul companiei, care vorbesc despre problemele pe care le au clientii si cele care la modul general redacteaza un post intr-un ton prietenos si direct au sanse mari de succes. Robert Scoble a testat in urma cu multi ani acest lucru, pe vremea cand era la Microsoft, insa din pacate este inca dificil pentru corporatii sa adopte acest stil pe scara larga
2. Persoana sau persoanele care vor scrie pe blog, vor deveni extrem de vizibile, si vor dezvolta in functie de abilitatile fiecaruia niste branduri online mai mici sau mai mari. Nimeni nu ii va putea impiedica niciodata sa plece din compania la care lucreaza si pentru care intretin un blog. Fiti pregatiti cu o solutie de back-up in cazul in care vedeta blogului vostru corporate dispare in ceata. Matt Cutts este un blogger extrem de cunoscut si angajat al Google. Desi scrie pe blogul sau personal, subiectele abordate sunt foarte des referitoare la Google, iar continutul lor adesea vorbeste despre chestiuni care nu apar nicaieri prin politici de utilizare sau instructiuni referitoare la modul cum se face un anumit lucru (referitor la Google). Daca Matt Cutts nu ar mai lucra la Google, acest lucru ar reprezenta o mare pierdere pentru companie.
3. Foloseste Twitter in paralel cu blogul tau. Este mult mai simplu sa pornesti si sa cresti un cont de Twitter decat este sa pornesti si cresti un blog. Twitter iti va permite pe de o parte sa te antrenezi in „de-ale blogging-ului” iar pe de alta parte iti vei putea promova propriile posturi pe blog.

Lasand insa la o parte teoria, as vrea sa discutam despre experientele voastre in bloggingul corporate. Fie despre acele bloguri pe care le cititi, fie despre acele bloguri pe care scrieti sau la care contribuiti. In ce bloguri corporate aveti incredere? De ce? Ati reusit sa implementati un blog corporate in compania voatra? Despte ce scrieti? Cate persoane va citesc?

… stiti cum putem sa vorbim asa ca … don’t be shy.

Nu am inceput cu asta pentru a va canta clasicul “I told you so”, insa imi aduc aminte ca cu foarte putin timp inainte de a da pe afara toata nebunia asta financiara globala, vedeam in alert-urile de la Google cam 2-3 articole contradictorii pe zi. Unele ziceau ca o sa murim de bine, altele ziceau ca o sa murim de rau … era greu sa crezi in ce ziceau unii sau altii. Un singur lucru era clar. Urma sa se intample ceva. 

De curand insa, apar mai pe peste tot stiri si voci care prezic un inceput al sfarsitului mediei traditioanale. – adica presa, radio, TV … si altele din categoria.

Subiectul hot pe Twitter, pe bloguri mai mult sau mai putin cunoscute si chiar in mainstream media este Chicago Tribune, care a intrat in faliment datorita unor datorii extrem de mari si a scaderii substantiale a veniturilor din publicitate.

Guys, get a life. Media traditionala NU va disparea. In orice caz nu va disparea in 2009 si nici in 2010. Da, exista milioane de reviste, revistute, ziare fituici si televiziuni mai mari sau mai mici, care la fel ca si site-urile de pe net, au pornit crezand ca se pot baza in mare proportie (adica spre 100%) pe veniturile din publicitate. 

Da, este posibil sa asistam la inchiderea mai multor ziare, reviste si televiziuni. Unele mai mari, altele mai mici … insa fenomenul in sine, al mediei non interactive nu va disparea complet. Pe de alta parte, internetul da, va creste ca si importanta, va fi folosit mai mult de catre advertiseri pentru scopuri de comunicare, insa mai e drum lung pana departe.

Fiecare este insa liber sa aiba propria sa opinie. Voi ce credeti? Cand si sub ce forma se va schimba peisajul media al anului 2025 … ca despre cum va arata 2009, avem deja o vaga banuiala.

Spre delectarea voastra, am gasit acest video extrem de simpatic al unui domn pe numele lui Gary Vaynerchuck, un infocat adept al internetului si al ROI-ului. SI nu cred ca greseste cu ceva din cele ce le afirma in acest video.

Aceste 6 tendinte in Marketing si Media sunt:

1. Marketingul nu mai este un simplu proces de comunicare unidirectionala de la adevertiser catre consumator. Marketingul trebuie privit ca o conversatie cu consumatorul. Consumatorul a evoluat. El isi doreste si are azi mijloacele de a genera, publica si distribui continut. Consumerul poarta (in mediul online si nu numai) un dialog activ cu semenii sai despre brandurile care il inconjoara si care ii ating viata. Singura modalitate in care advertiserii pot afla despre aceste discutii este sa se participe activ. Sa asculte ce au de zis consumatorii si mai ales sa reactioneze la doleantele acestora. Nu mai conteaza atat de mult sa “facem branding” cat conteaza sa ne transformam consumatorii in ambasadori ai brandului pe care il reprezentam. Brandingul pe care il vom obtine in acest fel va fi mult mai valors.
2. Media este ridicata la nivelul creatiei. Degeaba avem un mesaj creativ exceptional daca distribuirea lui nu se face nici la momentul si nici in contextul potrivit. Relevanta, contextul si momentul in care ne este distribuit un mesaj publicitar (printr-un canal media) sunt elemente care contribuie la fel de mult la atingerea obiectivelor ca si executia creativa.
3. Marketingul si Matematica isi dau mana. Cantitatea, calitatea si accesibilitatea facila a datelor despre consumatori (mai datele din mediul online) impun marketerilor sa analizeze cu atentie consumatorii. Analizand acest date intr-un mod organizat si sistematic, vom capata o intelegere asupra comportamentului si dorintelor consumatorilor, si vom fi capabili sa previzionam comportamentul si actiunile viitoare ale acestora.
4. Share-ul de buget alocat mediului online va creste. Banii cheltuiti in mediul online nu sunt nici pe departe „in sync” cu volumul audientei pe care il livreaza acest mediu. Cauza principala a acestei diferente este lipsa unui sistem unanim acceptat de masurare si evaluare a activitatiilor de marketing online. In media traditionala masuram GRP-uri si TRP-uri. Cum masuram insa gradul de implicare al utilizatorilor sau „nivelul de ambasadorat” al brandului pe care l-am obtinut in urma unei campanii online reusite? Inca nu stim …
5. Corporatiile si marii clienti trebuie sa devina fluenti in mediul digital. Totalitatea progresele tehnologice care se petrec in fiecare zi ne creaza noi oportunitati de a comunica cu potentialii consumatori. Toate aceste oportunitati se pot irosi foarte usor fara o cultura organizationala „aliniata” in aceasta directie. Degeaba gasim si angajam „specialisti de online” daca organizatia in care trebuie sa isi faca treaba nici macar nu ii asculta in ceeace ce au de spus … daramite sa mai si puna in practica ce zic ei ca trebuie facut.
6. Parteneriatele si colaborarea in randul agentiilor, mediilor, companiilor si marketerilor trebuie sa se intensifice si sa sporeasca atat ca numar dar si ca nivel de implicare al partilor. Implicarea noilor jucatori in acest ecosistem al comunicarii va creea premisele redefinirii lui si va ajuta la cresterea valorii mediului si fenomenului online. Aceasta este esenta efectului de retea.

Ei bine, acum stim cum sta treaba.
Stim incotro ne indreptam. Dar ce putem „lua cu noi acasa” din toate cele de mai sus? Ce putem face incepand de maine pentru a ne adapta noilor realitati ale comunicarii?

Aveti mai jos cateva idei, … altele, va invit pe voi sa aduceti in discutie. 

1. Colecteaza informatii si intelege ce isi doresc consumatorii tai. Foloseste la maxim canalele de comunicare interactiva. Masoara modul in care consumatorii intreactioneaza cu media si incerca sa intelgi cum folosesc ei media pentru diverse activitati: informare, distractie, comunitate.
2. Pe cat posibil transforma-ti consumatorii in ambasadori ai brandului tau. Faciliteaza demararea unei conversatii intre consumatori, dar si intre brand si consumatori.
3. Foloseste un algoritm de predictie a comportamentului consumatorilor si livreaza publicitatea catre acestia intr-un moment in care va fi atat relevanta cat si potrivita ca si context.
4. Numeste un „integrator”. O companie sau o persoana (interna sau externa) care sa coordoneze si asigure integrarea cu success a multiplelor tactici de comunicare pe care le folosesti.
5. Pune focusul pe mediul digital. Online-ul nu mai este o nisa. A devenit mainstream. Actioneaza corespunzator. Acorda importanta cuvenita resurselor necesare acestui mediu de comunicare.
6. Creeaza un „buget experimental” oricat de mic sau de mare, cu ajutorul caruia sa iti permiti sa faci teste. Sa verifici si incerci metode noi si inovative de comunicare. Si cand ai facut un test care a „reusit”, trece-l la categoria mainstream.
7. Definiste-ti un set de metrice si parametrii pe care sa ii urmaresti si incepe in mod sistematic sa faci acest lucru. Cand incepi sa ai date, partajeaza informatiile cu lideri de opinie in domeniu pentru a ti aduce contribuita la definirea unor standarde in acest nou mod de functionare.
8. Stabileste cat mai multe parteneriate, atat cu marketeri sau agentii dar si cu provideri de tehnologie sau medii.

Ce sunt si la ce folosesc va explica Bogdan pe larg la el pe blog. Partea buna este ca incalcarea modului in care o terta parte foloseste materiale si opere care sunt publicate sub licente creative commons poate fi atacata in justitie.

Mai multe detalii despre tipurile de licente Creative Commons gasiti direct pe site-ul oficial.

Evident, in sistemul juridic romanesc, precedentele nu sunt “lege”, asa cum se intampla in America. Cu toate astea exista un caz in USA in care un poducator de software care a publicat un soft sub licenta Open Source castigat un proces impotriva unei companii care i-a folosit sursa programului pentru a crea un software similar in scop comercial.

A mai scris pe acelasi subiect: Manafu

Motivul pentru care m-am hotarat sa merg la aceasta conferinta a fost unul dintre vorbitori: Avinash Kaushik, Analytics Evangelist la Google. Avinash este autorul cartii Web Analytics: An Hour A Day si deasemenea un excelent blogger.

Prezentarea extrem de la obiect, si ca in multe alte prezentari publice iti arata sau povesteste despre lucruri pe care (poate) le stii deja, dar pe care nu le-ai vazut niciodata in felul in care tocmai ti-au fost prezentate. Nu cred sa pot „pune mana” pe prezentarea propriu-zisa. Google are o politica de a nu partaja prezentarile cu persoane externe companiei, insa am gasit pe YouTube o prezentare sutinuta de Avinash la un seminar Google Talks in septembrie 2007 si care este extrem de similara cu cea de astazi. Este destul de lung filmul, dar va recomand cu caldura sa va faceti timp sa il urmariti. Merita.

Learning-urile principale ale prezentarii, care dealtfel sunt adevaruri general valabile mai mult sau mai putin cunoscute sunt:

• Orice program de Web Analytics este o sursa excelenta pentru a monitoriza activitatea de pe site-ul nostru … DAR … acest lucru ne intereseaza (sau ar trebui sa ne intereseze) mai putin. Nu vrem sa stim cati oameni au cumparat ceva de pe site-ul nostru, ci ar trebui sa ne intereseze cum, cat si de ce acesti oameni au ajuns sa cumpere, adica ce i-a determinat pe utilizatori sa viziteze site-ul si sa cumpere produsul nostru;
• Singurii care pot avea o parere reala despre site-ul nostru sunt utilizatorii … si nu sefu sau doamna de la marketing. Cu alte cuvinte, degeaba credem noi ca modificand acea poza frumoasa din stanga pagini va face ca vanzarile sa creasca. Ceea ce trebuie sa facem este sa folosim Analytics-ul drept o unealta de optimizare a site-ului nostru. Sa facem fie niste simple teste A/B fie teste complexe multi-varianta si sa decidem pe baza rezultatelor care este cea mai buna abordare pentru site-ul nostru;
• Orice program de Analytics are valoare nula daca nu putem sa ne comparam performantele cu concurentii nostrii. OK … eu am o rata de conversie de 5%. Dar concurentii mei cum stau? 10% sau 2%. Doar analizand datele prin comparatie putem sa ne formam o imagine clara asupra performantei reale a site-ului nostru;
• Indiferent cat de greu si consumator de timp este sa pronim de la o cantitate de date si sa reusim sa „scoatem” din ele niste concluzii a caror aplicare sa aiba un impact pozitiv asupra site-ului si business-ului nostru, este singura metoda de a a progresa in web si un business. Nu exista nici o unealta magica care sa faca acest lucru pentru noi.

Google Analytics este un serviciu oferit gratuit, si practic orice site, cat de mic, se poate inscrie. Daca tot te-ai obosit si ti-ai facut cont, iar apoi ai instalat scriptul pe site-ul tau, ia-ti timpul necesar, uita-te la date si mai ales incepe sa intelegi ce se intampla in fapt la tine pe site. Nu iti fie frica sa testezi, si in orice caz, nu considera ca opinia ta despre cum trebuie facut ceva pe site este cea corecta. Utilizatorii sunt singurii care pot sa ne dea informatii reale despre cat de mult sau de putin le place ce vad. Ar trebui sa ii asculti. La urma urmei de asta ai ales sa folosesti un serviciu de web analytics.

Prima data cand am dat cu nasu’ de internet a fost in 1993 sau 1994, cand „mi-am facut” prima adresa de mail la fostul meu liceu. Mai tarziu am avut acces de la un prieten care platea 100 dolari pentru 10 ore de acces dial-up. Imi facusem un obicei sa ma duc pe la el sa ma mai uit pe ici pe colo la diverse site-uri. Nu ca ar fi fost prea multe la vremea aceea. Mai tarziu, prin 1996-1997 m-am angajat la un provider de internet ca sa am acces gratuit.

Fac un salt in anul 2008 si ma uit la internetul de astazi. Plin de site-uri pe care abunda informatia mai mult sau mai putin utila. YouTube, Google, Twitter, Facebook, LinkedIn sunt doar cateva din destinatiile pe care le poti vizita astazi pe internet. Practic, oricine care are ceva de spus isi poate porni un blog in mai putin de 5 minute, iar daca ai doar 4 minute la dispozitie poti gasi cu siguranta pe YouTube un filmulet distractiv.

Va intrebati poate de ce vorbesc despre toate acestea? Pentru ca toate site-urile enumerate, precum si multe alte milioane pe care nu le-am amintit au un lucru in comun. Acela ca sunt Gratis pentru utilizator. Cu alte cuvinte nu iti trebuie decat un calculator si o conexiune internet si poti sa ai acces la toate aceste site-uri in mod gratuit. Cu siguranta multi dintre voi aveti un profil pe LinkedIn sau pe FaceBook, sau ati folosit recent Google pentru a gasi o informatie de care aveati nevoie. Nu a fost nevoie sa platiti nimic pentru ca ati folosit aceste site-uri.

Asta este frumusetea internetului si mai ales a noilor aplicatii Web 2.0. Cu toate acestea, am trecut cu totii in urma cu scurta vreme prin boom-ul si caderea dot com, iar acum, cand toate aceste site-uri ofera produse sau servicii in mod gratuit, au inceput sa apar speculatii despre posibilitatea ca ne indreptam catre un nou bubble dot com.

Desi comanii precum Facebook sau Google sunt valorizate la niste sume pe care ne este greu sa le cuprindem cu gandul, acestea au gasit un mijloc de a produce bani, iar daca ne gandim doar la Google acesta a reusit cu programul adWords sa devina profitabil. Practic marea majoritate a acestor business-uri Web 2.0 supravietuiesc prin publicitate. Cum este posibil asa ceva?

Oamenilor nu le place publicitatea. Atat de mult nu ne place, incat in pauzele publicitare de la filmele de la TV mergem sa ne facem un sandwich sau sa rezolvam o mica treaba prin casa, iar cand navigam pe internet, am invatat sa evitam bannerele cu privirea. Pur si simplu nu vedem acel mare banner rosu si clipitor din partea de sus a paginii.

Asta inseamna ca publicitatea nu este eficienta. Deci nu merge. Daca publicitatea nu merge, intrebarea este ce merge?

Continutul original. Faptul ca scriem pe un blog, ca incarcam un video pe YouTube sau ne cream profilul pe LinkedIn se traduce prin creerea de continut original. Fie el sub forma de text, imagini, audio sau video. Practic noi la momentul in care interactionam cu oricare dintre site-urile amintite investim in continut, pentru a il oferi in mod gratuit utilizatorilor internetului.

Aceasta investitie in continut porneste un dialog cu cititorii care ulterior duce la formarea de comunitati virtuale in care incep sa se dezvolte relatii, tot virtuale intre persoane, de multe ori necunoscute. Evident, exista voci care spun ca aceste comunitati virtuale nu sunt trainice, nu se bazeaza pe nimic si nu vor rezista, insa din ce in ce mai multe studii arata ca participantii in comunitati virtuale incep sa dezvolte sentimente la fel de puternice pentru membrii comunitatilor virtule ca si cele pe care le au fata de membrii cercului lor prieteni.

Eu cred in aceasta teorie. De exemplu, pentru mine conteaza ce credeti voi, cititorii mei despre ce scriu eu pe blog. Scriu un post in fiecare zi inainte de a ma culca, iar dimineata vin sa vad daca au aparut reactii. Ma bucura fiecare comentariu si fiecare preluare pe alte bloguri. Iar daca se incheie ziua fara nici un comentariu la un post, ma intreb ce nu a fost OK, de ce nu a „placut”.

Ei bine, totul suna frumos, dar unde apare profitul in ecuatia Web 2.0? Cum pot companii precum Google sau FaceBook sa faca profit in cazul in care ofera ceva gratuit. Este vorba de teoria reciprocitatii. Este natura umana ca atunci cand primim ceva in mod gratuit sa avem dorinta de a rasplati efortul celui care ne-a oferit acel ceva. Si nu va ganditi la bani.

La momentul actual, multe companii de top, incearca sa inteleaga care sunt avantajele pe care le ofera platformele Web 2.0 si cum pot transforma aceste noi oportunitati in succese si surse de profit.

Este greu de explica in cuvinte de ce un blog este un canal de comunicare profitabil pentru o companie. Cand incepi sa explici cum ar putea face o companie pentru a transforma un blog intr-un model de business profitabil prima reactie pe care o vei vedea este cea de teama de a se comite la un aport continuu si substantial in ceea ce priveste dezvoltarea de continutul nou si original. Iar cei care nu realizeaza asta de la inceput, de obicei abandoneaza blogurile destul de repede.

Companiile inca asteapta sa vada studii de eficienta a blogurilor, video-urilor YouTube sau podcast-urilor. Intrebarea care ar trebui sa si-o puna aceste companii este Cum masori eficienta unui Manager de Business Development? Pentru un business development manager nu avem nevoie de studii de eficienta. Il angajam pentru ca stim ca va produce rezultate.

Ne aflam intr-un mare proces de transformare. Transformare a business-ului, a comunicarii, a interactiunii si a modului in care gasim, promovam si slectam informatia. Practic nimic nu este nou. Sunt aceleasi lucruri pe care le avem de facut, in fiecare zi. Doar modul in care le facem s-a schimbat.

In esenta totul este Gratis astazi si indirect nimic nu este. Google ofera in mod gratuit Google Analytics, dar clientii care isi cheltuiei banii pe o campanie adWords, vor putea vedea exact ce este eficient si ce nu si in mod evident, vor optimiza si vor cheltui si mai mult pe adWords dupa o optimizare in cunostinta de cauza.

Ce ofera Google gratis ca pana la urma nu inteleg. Eu vad o parghie de a dezvolta un business, o oportunitate de a convinge un om sa cumpere mai mult dintr-un produs. Nu vad nici un produs oferit Gratis.

Si totusi, nu costa bani, in mod direct.

Am avut timp in aceasta perioada de „blackout” pe blog sa ma gandesc la webservator.ro, la bloging in general, la ce vreau sa fac in 2008 si cum sa continui acest proiect.

Manafu scria la el pe blog, un post interesant despre bloguri si politica editoriala.

Politica editoriala a blogurilor. Au sau nu blogurile o politica editoriala? Are nevoie un blog de o politica editoriala? Ei bine, si daca un blog are o politica editoriala, trebuie ea declarata?

Toate sunt niste intrebari pertinente, pe care sunt convins ca multi dintre voi si le pun. Cristi zicea in acelasi post ca va publica politica editoiriala a blogului sau la inceputul anului. O astept.

Eu cred ca orice blog de consultant sau corporativ ar trebui sa aiba atat o politica editoriala cat mai ales un plan editorial.

Dupa parerea mea, exista 3 tipuri de bloguri in functie de motivatia care a stat la baza demararii blogului.

Astfel putem avea bloguri personale, care sunt scrise in general de o singura persoana care se reprezinta pe sine, si care poate aborda teme largi, in functie de starea de spirit in care se gaseste la momentul in care scrie pe blog. Frecventa de postare este variabila, aceste bloguri fiind de obicei cele mai frecvent abandonate. Marimea traficului blogurilor personale este direct proportionala cu popularitatea autorului. Cu cat autorul unui blog personal este un lider de opinie mai proeminent, cu atat blogul acestuia va avea un tafic mai mare. Nu cred ca putem vorbi in cazul blogurilor personale de o politica editoriala, sau mai bine zis, la acest tip de bloguri ea se confunda cu moralitatea si verticalitatea autorului. Cat despre plan editorial al unui blog personal, nici nu poate fi vorba.

A doua categorie o reprezinta blogurile consultantilor (sau bloguri de consultant). La acestea exista similitudini cu blogurile personale in sensul ca sunt scrise tot de o singura persoana. Frecventa de postare poate fi deasemenea variabila. Cu toate acestea, tematica acestor bloguri este mult mai stransa si mai bine concentrata pe un subiect (oricat de vast ar fi el). Posturile de pe acest tip de bloguri sunt mai lungi, textul acestora este optimizat SEO iar scopul fiecarui post este sa ajunga cat mai repede cat mai sus pe google pentru cuvintele cheie vizate. Investitia de timp a autorului unui blog de consultant este mult mai mare comparativ cu cea a unui blog personal, blogurile consultantilor avand in general atat o politica editoriala cat mai ales un plan editorial riguros.

In a treia categorie incadrez blogurile corporative sau blogurile de companii. Aceste sunt total diferite de celelalte doua tipuri de bloguri. Blogurile coporative au in primul rand un coordonator, sau un CBO – Chief Blogging Officier care are viziunea globala a blogului si coordoneaza directia strategica pe care acesta o adopta. De obicei exista mai multi autori care contribuie cu continut la blogul corporativ, fiecare dintre aceste persoane fiind specializate pe un anumit domeniu (de ex. un bloger inginer, un bloger de la dept de marketing, etc.). Posturile se scriu cu mult timp in avans si sunt revizuite de multe departamente, precum comunicare (PR), legal si dept. de specialitate (cel care este in masura sa se pronunte referitor la corectitudinea si veridicitatea continutului).

Posturile sunt editate si optimizate SEO, iar scopul unui blog coroporativ este de a comunica cu clientii firmei si de a crea o legatura si un „relationship” cu acestia.

Aceste bloguri au un numar mare si foarte mare de subscriberi si in functie de cat este de deschisa dialogului cu clientii sai compania prorietara a unui blogului corporativ, comentariile sunt permise sau nu.
In mod evident aceste blogurile au o politica editoriala extrem de stricta, adesea si un plan editorial (in functie de tipul de companie) si destul de des gasim in footer-ul acestor bloguri linkuri catre Terms of Use si Privacy Policy.

Gata cu teoria. Ma intorc la idea lansata de Cristi cu politica editoriala a blogurilor.

Eu consider webservator.ro ca fiind un blog de consultant. Nu am o politica editoriala formala pentru ca nu am nevoie inca de asa ceva. Sunt singurul autor al blogului si pentru moment nu am primit inca cereri si comunicate de presa cu solicitarea de a fi mentionate in blog.

Cateva din regulile dupa care conduc cand redactez acest blog sunt:

• Scriu despre marketingul interactiv global si romanesc;
• Scriu despre noutatile care apar in domeniul online advertising;
• Nu scriu posturi personale de genul „ mi-am luat casa noua” sau „maine plec in concediu” decat daca acestea reprezinta o informatie de valoare pentru cititorii mei;
• Particip in „lepse” sau „chain posts” doar daca sunt pentru o cauza nobila;
• Daca scriu un post laudativ la adresa unui site, blog, produs sau persoane, am sa cred cu sinceritate ca il merita si mai ales ca este ceva nou si demn de montionat;
• Nu cred in valoarea unui „post platit” sau „sponsorizat” pe blog;
• Nu voi pune niciodata publicitate pe blog. M-am construit blog ca sa incep un dialog cu cititorii mei si nu ca sa fac bani din publicitate pe blog;

Planul editorial … m-am tot gandit sa fac ceva in directia asta ca sa imi fie mai usor sa scriu, dar inca nu am ceva formal. Inca lucrez la un draft.

Am aflat de la Victor, via Cristi despre magia disparitiei unei masini. O intamplare trista despre care auzim in statistici si pe care nu o dorim nici macar dusmanilor nostrii.

Hai sa ne demonstram forta si sa scriem un post pe tema masinii lui Victor pe toate blogurile romanesti. Sa demonstram autoritatilor romane ca bloggeri romani au o voce puternica care trebuie ascultata. Si cu putin noroc putem contribui la gasirea masinii lui Victor.

Orlando, Razvan, Mircea, Bogdan, Zoso, Victor, Marius, Magda, Vivi, Doru … sunteti pe receptie?