Este pentru prima data in istorie cand s-a folosit sintagma “The King is dead. Long live the King”,  sau in versiunea ei franceza “Le Roi est mort. Vive le Roi”. (Limba franceza era limba principala a nobilimii si aristrocratilor englezi)

Dar nu vorbim despre istoria medievala in acest articol. Chiar deloc. Am facut acest intro pentru ca ma framanta de ceva vreme un nou subiect.

Web 3.0

Sa ve explic despre ce este vorba.

In 2005-2007 web 2.0 era buzz-word-ul de pe buzele tuturor. Peste tot se discuta despre transformarea webului dintr-un canal uni-directional de comunicare (web 1.0) intr-un dialog intre companii si utilizatori (web 2.0). Cea mai des intalnita sintagma era “Let’s start the conversation” sau “Join the Conversation”.

2008 pot afirma fara nici o ezitare ca a fost anul in care web-ul 2.0 a atins un prim nivel de maturitate, sau altfel spus tranzitia de la web 1.0 la web 2.0 s-a materializat. Da, nu zic prin asta ca toata lumea prezenta pe web (adica toate companiile) sunt web 2.0. Marea majoritate insa sunt … marea majoritate a celor care conteaza. Dell, Starbucks, Pepsi, Coca-Cola, Vodka Absolut, linii aeriene nenumarate … si multe alte companii pe care cu siguranta le omit.

Am batut ceva drum sa ajungem aici. Noi marketerii (atat clienti cat si agentii), consumatorii … cu totii am incercat sa ne adaptam acestei schimbari.

Ei bine, tocmai in momentul in care ar trebui sa fim victoriosi, bucurosi ca am realizat ce ne-am propus si sa profitam de avantajele pe care acest nivel de comunicare ni-l ofera … exact in acel moment se intampla neprevazutul. Apare (inevitabil dealtfel) o criza economica. Iar noi, marketerii dupa ce ne dezmeticim din zapaceala momentului auzim strigate de tristete si bucurie in acelasi timp.

Web 2.0 is dead. Long live Web 3.0

Da, realizam ce ni se intampla ceva. Nu intelegem insa foarte clar ce, si realizam ca aproape tot ce am invatat in ultimii 3-5 ani trebuie uitat, sau mai bine spus trebuie sa evolueze in mod substantial si rapid.

O luam de la capat. Invatam iar sa comunicam. Youtube nu mai imi place. Cand ajung acolo vreau deja sa gasesc filmulete care ma intereseaza … nu doar cele mai vizualizate filme de pe tot site-ul. Si asta se intampla deja.

Pe Google.com nu ma intereseaza sa gasesc mereu pe locul 1 acelasi site la cautarea dupa “apartamente noi in Bucuresti” Vreau sa vad mai in fata site-urile care ma intereseaza pe mine … si deja eu pot sa contribui la asta. Exista un search wiki. Pot sa comentez, sa il “urc” mai sus sau sa il sterg de tot …

Practic de la faza de comunicare bidirectionala internetul se evolua catre ceea ce vom numi generic Web 3.0. Acest web 3.0 va invata in permanenta ce place si ce nu fiecarui utilizator. Site-urile vor face un profiling permanent si vor afisa fiecarui utilizator informatiile pe care acesta se asteapta sa le vada .

Asa cum Tom Cruise in Mionrity Report muta fisiere pe un mare ecran tactil, asa vreau sa-mi fie si mie disponibila informatia pe web.

Web 3.0, web-ul care a trecut de la faza de comunicare bidirectionala intre advertiser si utilizator la faza in care eu, utilizatorul (consumatorul) am spus ce am avut de spus (in toata era web 2.0), iar el, advertiserul imi ofera exact informatiile, produsele si serviciile pe care le vreau si mai ales asa cum le vreau.

In conditiile astea cum mai comunicam? Cum mai “facem” advertising?

Si ok, sa presupunem pentru un moment ca nu suntem in vara lui 2009, ci la inceput de 2012. Web 3.0 este bine merci, ne-am obisnuit cu el si totul este OK. Stim sa comunicam, stim sa ne descurcam in aceasta noua lume digitala.

Intrebarea de baza pe care mi-o pun eu este:

What’s next?

Avand in vedere ca n-am de gand sa ma schimb ii invit pe cei carora „nu le plac asa cum sunt” sa nu mai vorbeasca cu mine. No offence, no harm no obligation.

Aseara la Colocvio s-a tinut o discutie organizata de Cristi Manafu, despre CERF, viitorul targului si schimbarile pe care ni le propune organizatorul pentru editia de anul acesta.

Lasand la o parte flow-ul general al prezentarilor care a cam deraiat, inevitabil s-a ajuns la punctul la care mai toata lumea s-a luat de ei (CERF). De la mic la mare, cu totii au inceput sa le explice ca au gresit, ca sunt scumpi, ca …. nici nu imi mai aduc aminte ce.

Audienta a fost formata din floarea blogosferei romanesti, impreuna cu cativa reprezentanti ai unor companii din IT&C si cativa oameni de agentie, la fel ca si mine.

CERF ne-a chemat acolo sa ne zica ce-au facut pana la ora asta pentru organizarea CERF 2009, si sa le solicite blogarilor sprijinul in a comunica cu publicul interesat de evenimentul lor. Daa, stiu! Nu au facut research pe consumatori … si ar fi trebuit sa il faca. Nu toti vorbitorii de aseara au fost la fel de experimentati, etc.

Dar lasand toate astea la o parte, faptul ca au organizat evenimentul de ieri seara si ca s-au adresat in sfarsit si formatorilor de opinie din online mi se pare important.

Mie, actiunile lor, mi-au dovedit ca in esenta, ii intereseaza sa se reinventeze si ca sunt hotarati sa adapteaze targul noului context mondial. Pentru editia din 2009 vor incerca sa ofere mai multa valoare atat companiilor cat si vizitatorilor. Daca vor reusi ramane insa de vazut …

Stiu veti spune intra la categoria “ma reinventez sau mor” dar pt mine cei de la CERF:

• Au facut un studiu de piata, care da, OK, ar fi trebuit sa plece de la consumator nu de la companii dar cel mai important este, in opinia mea, ca au facut acel studiu! Din cate imi aduc eu aminte numai cine nu munceste, nu greseste.
• Au chemat blogerii sa le povesteasca despre demersurile lor si ce au facut deja, si in plus, sa le solicite sprijinul – un al doilea pas inainte dupa parerea mea. Vor sa creasca valorea adaugata servicilor traditionale de inchiriere de spatiu, prin diversificarea oportunitatilor de expunere si comunicare dintre expozanti si vizitatori. In esenta dincolo de pretul pe m2 (care da la CERF e aproape la fel de scump ca la CBIT din ce spuneau invitatii aseara) imbunatatirea experientei traite in cadrul targului va duce la diminuarea nevoii de a inchiria sute de m2 in speranta diferentierii.
• Al treilea si cel mai important pas inainte este ca oferta de anul acesta creaza un cadru alternativ pentru lumina reflectoarelor, al carui cost de utilizare va fi mult mai mic fiind un spatiu “preutilat si mobilat de organizator” si pentru care nu mai exista si costurile aditionale cu construirirea standului sau cu personalul suplimentar.

Concluziile mele dupa aseara suna cam asa: Bravo CERF!

1. Ca ati facut un research inainte de a va apuca de treaba.
2. Ca v-ati asumat o dezbatere publica cu companii din IT&C si cu blogarii. Este deja un mare pas inainte.
3. Ca nu ati mai cumparat doar machete in ziare si reviste pentru ca asa faceati de ani buni incoace ma bucura si ma incurajeaza. E cool ca aveati de transmis un mesaj si v-ati preocupat sa identificati cu precizie ce canal va poate servi cel mai bine obiectivului vostru.

Tot ce au zis participantii (invitatii) la evenimentul de aseara este valid, iar daca am fi facut-o intr-un mod mai constructiv, am fi avut o intalnire mult mai productiva.

Pe scurt, mie mi-a placut aseara la Colocvio.

Ramane insa de vazut cate din ideile primite de CERF aseara vor vedea lumina zile si care dintre noile actiuni vor atrage investitori si vizitatori …

Exista zeci de milioane de bloguri pe internet, si cu siguranta in fiecare zi mai apar cateve sute, daca nu chiar mii. Cu toate astea, multe bloguri nu trec de postul cu numarul 7 sau 10, si deasemenea exista alte multe bloguri care sunt abandonate la un moment dat de catre autorii lor din lipsa de audienta si motivatie de a continua.

Acest trend s-a raspandit in mod evident si in randul companiilor, care vad bloggingul ca pe o sursa suplimentara de a se face auziti si de a comunica cu clientii si prospectii lor. Cele 2 chestiuni majore pe care nu le anticipeaza aproape nici o companie cand pornesc pe drumul corpoarate blogging-ului sunt volumul de munca necesar pentru sustinerea unui blog de calitate si presupunand ca volumul de munca nu reprezinta o problema majora, subiectele abordate pe blog.

Ca si consumatori ne lovim zilnic de sute de mesaje publicitare. Pe strada, in masina, in metrou, pe internet, la TV sau in presa scrisa. Am devenit aproape imuni la orice mesaj publicitar care ne este „trantit” in fata,  fie ca este vorba de un panou publicitar ca un text mic pe care oricum nu il vede nimeni, fie ca este un deranjant banner expandabil care nu tine de cont de niste standarde auto-impuse ale industriei de online fie ca este vorba de spotul TV din pauza publicitara a filmului pe care il vizionam seara.

Ca si consumatori, nu ne-am schimbat fundamental. Am devenit doar mult mai selectivi si mai putin increzatori in laudele pe care le auzim prin mesajele publicitare. Ca si simplu consumator problema se puna la fel. La momentul X am o nevoie pe care vreau sau trebuie sa mi-o satisfac. Si ce fac? In varianta in care stiu ce vreau si de unde pot sa obtin acel lucru … well, I go ahead and take it. In caz contrat incep un oarecare proces de cautare. Nu ma refer aici la search si search advertising. Cu siguranta ca pot cauta pe google, dar in acelasi timp pot ruga un prieten sau o cunostinta sa ma indrume sau pot consulta Pagini Aurii sau orice alt catalog sau director online sau offline. De multe ori in acest proces de cautare dau peste cate un post de blog. O persoana care a scris pe tema respectiva pe blogul sau. Si in functie de cum este informatia prezentata in acel post, pe respectivul blog, ea ma va ajuta sau nu.

Acest ultim paragraf ar trebui, din punctul meu de vedere, sa fie principiile de baza pe care sa se bazeze strategia oricarui blog corporate. Acela de a satisface o nevoie sau un interes al unui consumator sau prospect al companiei.

Forrester Research a publicat in decembrie 2008 un studiu intitulat „Time to rethink your corporate blogging ideas” in care prezinta o situatie sumara a increderii pe care consumatorii au vis-avis de blogurile corporate. Rezultatele nu mi se par deloc surprinzatoare. Doar o persoana din sase are incredere in continutul prezentat pe un blog corporate, bloggeri au tendinta de a da o mai mare crezare blogurilor corporate iar la modul general persoanele care au incredere in informatiile de pe un blog corporate au incredere si in informatiile oferite de celelalte medii.

Ce inseamna asta? Inseamna ca in mintea consumatorului un blog corporate este doar un alt canal prin care compania incearca sa isi comercializeze produsele si serviciile.

Cu toate astea, un blog corporate care are la baza o buna strategie editoriala si o abordare corecta poate fi de success. O strategie de blogging de success implica, in opinia consultantului Forrester trei elemente esentiale:

1. Fii cinstit si transparent si blogul tau va fi luat in seama. Blogurile corporate scrise pe un ton corporate si rece nu au sorti de izbanda, in timp ce acele bloguri care dezvaluie mici „insight-uri” despre ce se intampla in interiorul companiei, care vorbesc despre problemele pe care le au clientii si cele care la modul general redacteaza un post intr-un ton prietenos si direct au sanse mari de succes. Robert Scoble a testat in urma cu multi ani acest lucru, pe vremea cand era la Microsoft, insa din pacate este inca dificil pentru corporatii sa adopte acest stil pe scara larga
2. Persoana sau persoanele care vor scrie pe blog, vor deveni extrem de vizibile, si vor dezvolta in functie de abilitatile fiecaruia niste branduri online mai mici sau mai mari. Nimeni nu ii va putea impiedica niciodata sa plece din compania la care lucreaza si pentru care intretin un blog. Fiti pregatiti cu o solutie de back-up in cazul in care vedeta blogului vostru corporate dispare in ceata. Matt Cutts este un blogger extrem de cunoscut si angajat al Google. Desi scrie pe blogul sau personal, subiectele abordate sunt foarte des referitoare la Google, iar continutul lor adesea vorbeste despre chestiuni care nu apar nicaieri prin politici de utilizare sau instructiuni referitoare la modul cum se face un anumit lucru (referitor la Google). Daca Matt Cutts nu ar mai lucra la Google, acest lucru ar reprezenta o mare pierdere pentru companie.
3. Foloseste Twitter in paralel cu blogul tau. Este mult mai simplu sa pornesti si sa cresti un cont de Twitter decat este sa pornesti si cresti un blog. Twitter iti va permite pe de o parte sa te antrenezi in „de-ale blogging-ului” iar pe de alta parte iti vei putea promova propriile posturi pe blog.

Lasand insa la o parte teoria, as vrea sa discutam despre experientele voastre in bloggingul corporate. Fie despre acele bloguri pe care le cititi, fie despre acele bloguri pe care scrieti sau la care contribuiti. In ce bloguri corporate aveti incredere? De ce? Ati reusit sa implementati un blog corporate in compania voatra? Despte ce scrieti? Cate persoane va citesc?

… stiti cum putem sa vorbim asa ca … don’t be shy.