Este pentru prima data in istorie cand s-a folosit sintagma “The King is dead. Long live the King”,  sau in versiunea ei franceza “Le Roi est mort. Vive le Roi”. (Limba franceza era limba principala a nobilimii si aristrocratilor englezi)

Dar nu vorbim despre istoria medievala in acest articol. Chiar deloc. Am facut acest intro pentru ca ma framanta de ceva vreme un nou subiect.

Web 3.0

Sa ve explic despre ce este vorba.

In 2005-2007 web 2.0 era buzz-word-ul de pe buzele tuturor. Peste tot se discuta despre transformarea webului dintr-un canal uni-directional de comunicare (web 1.0) intr-un dialog intre companii si utilizatori (web 2.0). Cea mai des intalnita sintagma era “Let’s start the conversation” sau “Join the Conversation”.

2008 pot afirma fara nici o ezitare ca a fost anul in care web-ul 2.0 a atins un prim nivel de maturitate, sau altfel spus tranzitia de la web 1.0 la web 2.0 s-a materializat. Da, nu zic prin asta ca toata lumea prezenta pe web (adica toate companiile) sunt web 2.0. Marea majoritate insa sunt … marea majoritate a celor care conteaza. Dell, Starbucks, Pepsi, Coca-Cola, Vodka Absolut, linii aeriene nenumarate … si multe alte companii pe care cu siguranta le omit.

Am batut ceva drum sa ajungem aici. Noi marketerii (atat clienti cat si agentii), consumatorii … cu totii am incercat sa ne adaptam acestei schimbari.

Ei bine, tocmai in momentul in care ar trebui sa fim victoriosi, bucurosi ca am realizat ce ne-am propus si sa profitam de avantajele pe care acest nivel de comunicare ni-l ofera … exact in acel moment se intampla neprevazutul. Apare (inevitabil dealtfel) o criza economica. Iar noi, marketerii dupa ce ne dezmeticim din zapaceala momentului auzim strigate de tristete si bucurie in acelasi timp.

Web 2.0 is dead. Long live Web 3.0

Da, realizam ce ni se intampla ceva. Nu intelegem insa foarte clar ce, si realizam ca aproape tot ce am invatat in ultimii 3-5 ani trebuie uitat, sau mai bine spus trebuie sa evolueze in mod substantial si rapid.

O luam de la capat. Invatam iar sa comunicam. Youtube nu mai imi place. Cand ajung acolo vreau deja sa gasesc filmulete care ma intereseaza … nu doar cele mai vizualizate filme de pe tot site-ul. Si asta se intampla deja.

Pe Google.com nu ma intereseaza sa gasesc mereu pe locul 1 acelasi site la cautarea dupa “apartamente noi in Bucuresti” Vreau sa vad mai in fata site-urile care ma intereseaza pe mine … si deja eu pot sa contribui la asta. Exista un search wiki. Pot sa comentez, sa il “urc” mai sus sau sa il sterg de tot …

Practic de la faza de comunicare bidirectionala internetul se evolua catre ceea ce vom numi generic Web 3.0. Acest web 3.0 va invata in permanenta ce place si ce nu fiecarui utilizator. Site-urile vor face un profiling permanent si vor afisa fiecarui utilizator informatiile pe care acesta se asteapta sa le vada .

Asa cum Tom Cruise in Mionrity Report muta fisiere pe un mare ecran tactil, asa vreau sa-mi fie si mie disponibila informatia pe web.

Web 3.0, web-ul care a trecut de la faza de comunicare bidirectionala intre advertiser si utilizator la faza in care eu, utilizatorul (consumatorul) am spus ce am avut de spus (in toata era web 2.0), iar el, advertiserul imi ofera exact informatiile, produsele si serviciile pe care le vreau si mai ales asa cum le vreau.

In conditiile astea cum mai comunicam? Cum mai “facem” advertising?

Si ok, sa presupunem pentru un moment ca nu suntem in vara lui 2009, ci la inceput de 2012. Web 3.0 este bine merci, ne-am obisnuit cu el si totul este OK. Stim sa comunicam, stim sa ne descurcam in aceasta noua lume digitala.

Intrebarea de baza pe care mi-o pun eu este:

What’s next?

Nu am inceput cu asta pentru a va canta clasicul “I told you so”, insa imi aduc aminte ca cu foarte putin timp inainte de a da pe afara toata nebunia asta financiara globala, vedeam in alert-urile de la Google cam 2-3 articole contradictorii pe zi. Unele ziceau ca o sa murim de bine, altele ziceau ca o sa murim de rau … era greu sa crezi in ce ziceau unii sau altii. Un singur lucru era clar. Urma sa se intample ceva. 

De curand insa, apar mai pe peste tot stiri si voci care prezic un inceput al sfarsitului mediei traditioanale. – adica presa, radio, TV … si altele din categoria.

Subiectul hot pe Twitter, pe bloguri mai mult sau mai putin cunoscute si chiar in mainstream media este Chicago Tribune, care a intrat in faliment datorita unor datorii extrem de mari si a scaderii substantiale a veniturilor din publicitate.

Guys, get a life. Media traditionala NU va disparea. In orice caz nu va disparea in 2009 si nici in 2010. Da, exista milioane de reviste, revistute, ziare fituici si televiziuni mai mari sau mai mici, care la fel ca si site-urile de pe net, au pornit crezand ca se pot baza in mare proportie (adica spre 100%) pe veniturile din publicitate. 

Da, este posibil sa asistam la inchiderea mai multor ziare, reviste si televiziuni. Unele mai mari, altele mai mici … insa fenomenul in sine, al mediei non interactive nu va disparea complet. Pe de alta parte, internetul da, va creste ca si importanta, va fi folosit mai mult de catre advertiseri pentru scopuri de comunicare, insa mai e drum lung pana departe.

Fiecare este insa liber sa aiba propria sa opinie. Voi ce credeti? Cand si sub ce forma se va schimba peisajul media al anului 2025 … ca despre cum va arata 2009, avem deja o vaga banuiala.

Spre delectarea voastra, am gasit acest video extrem de simpatic al unui domn pe numele lui Gary Vaynerchuck, un infocat adept al internetului si al ROI-ului. SI nu cred ca greseste cu ceva din cele ce le afirma in acest video.