Este pentru prima data in istorie cand s-a folosit sintagma “The King is dead. Long live the King”,  sau in versiunea ei franceza “Le Roi est mort. Vive le Roi”. (Limba franceza era limba principala a nobilimii si aristrocratilor englezi)

Dar nu vorbim despre istoria medievala in acest articol. Chiar deloc. Am facut acest intro pentru ca ma framanta de ceva vreme un nou subiect.

Web 3.0

Sa ve explic despre ce este vorba.

In 2005-2007 web 2.0 era buzz-word-ul de pe buzele tuturor. Peste tot se discuta despre transformarea webului dintr-un canal uni-directional de comunicare (web 1.0) intr-un dialog intre companii si utilizatori (web 2.0). Cea mai des intalnita sintagma era “Let’s start the conversation” sau “Join the Conversation”.

2008 pot afirma fara nici o ezitare ca a fost anul in care web-ul 2.0 a atins un prim nivel de maturitate, sau altfel spus tranzitia de la web 1.0 la web 2.0 s-a materializat. Da, nu zic prin asta ca toata lumea prezenta pe web (adica toate companiile) sunt web 2.0. Marea majoritate insa sunt … marea majoritate a celor care conteaza. Dell, Starbucks, Pepsi, Coca-Cola, Vodka Absolut, linii aeriene nenumarate … si multe alte companii pe care cu siguranta le omit.

Am batut ceva drum sa ajungem aici. Noi marketerii (atat clienti cat si agentii), consumatorii … cu totii am incercat sa ne adaptam acestei schimbari.

Ei bine, tocmai in momentul in care ar trebui sa fim victoriosi, bucurosi ca am realizat ce ne-am propus si sa profitam de avantajele pe care acest nivel de comunicare ni-l ofera … exact in acel moment se intampla neprevazutul. Apare (inevitabil dealtfel) o criza economica. Iar noi, marketerii dupa ce ne dezmeticim din zapaceala momentului auzim strigate de tristete si bucurie in acelasi timp.

Web 2.0 is dead. Long live Web 3.0

Da, realizam ce ni se intampla ceva. Nu intelegem insa foarte clar ce, si realizam ca aproape tot ce am invatat in ultimii 3-5 ani trebuie uitat, sau mai bine spus trebuie sa evolueze in mod substantial si rapid.

O luam de la capat. Invatam iar sa comunicam. Youtube nu mai imi place. Cand ajung acolo vreau deja sa gasesc filmulete care ma intereseaza … nu doar cele mai vizualizate filme de pe tot site-ul. Si asta se intampla deja.

Pe Google.com nu ma intereseaza sa gasesc mereu pe locul 1 acelasi site la cautarea dupa “apartamente noi in Bucuresti” Vreau sa vad mai in fata site-urile care ma intereseaza pe mine … si deja eu pot sa contribui la asta. Exista un search wiki. Pot sa comentez, sa il “urc” mai sus sau sa il sterg de tot …

Practic de la faza de comunicare bidirectionala internetul se evolua catre ceea ce vom numi generic Web 3.0. Acest web 3.0 va invata in permanenta ce place si ce nu fiecarui utilizator. Site-urile vor face un profiling permanent si vor afisa fiecarui utilizator informatiile pe care acesta se asteapta sa le vada .

Asa cum Tom Cruise in Mionrity Report muta fisiere pe un mare ecran tactil, asa vreau sa-mi fie si mie disponibila informatia pe web.

Web 3.0, web-ul care a trecut de la faza de comunicare bidirectionala intre advertiser si utilizator la faza in care eu, utilizatorul (consumatorul) am spus ce am avut de spus (in toata era web 2.0), iar el, advertiserul imi ofera exact informatiile, produsele si serviciile pe care le vreau si mai ales asa cum le vreau.

In conditiile astea cum mai comunicam? Cum mai “facem” advertising?

Si ok, sa presupunem pentru un moment ca nu suntem in vara lui 2009, ci la inceput de 2012. Web 3.0 este bine merci, ne-am obisnuit cu el si totul este OK. Stim sa comunicam, stim sa ne descurcam in aceasta noua lume digitala.

Intrebarea de baza pe care mi-o pun eu este:

What’s next?

Orice noua initiativa in domeniul web-ului social si 2.0 este binevenita, si nu vor face decat sa contribuie la cresterea atentiei de care se bucura internetul ca un element in mixul de media.

Desi retelele sociale precum Facebook sau Myspace au inca probleme legate de modul in care vor reusi sa faca profitabile asemenea site-uri, au inceput sa apara retele sociale dezvoltate de marketeri de renume. Este voba de Pepsi si Starbucks.

Starbucks este intr-o oarecare scadere a vanzarilor, si umbla zvonul ca gustul cafelei de la McDonalds este mai bun. Pentru a incerca sa-si amelioreze serviciile oferite catre clienti si indirect sa creasca vanzarile Starbucks a lansat recent „My Starbucks Idea” – un site social in care utilizatorii sunt invitati sa isi expuna ideile referitoare la modul prin care compania ar putea inbunatatii serviciile pe care le ofera. Site-ul este total interactiv si pe langa adaugarea de idei noi, se poate vota si comenta pentru initiativele cele mai interesante. Site-ul promite deasemenea si un mod de „urmarire” a punerii in practica a celor mai de succes idei.

Pepsi, nu se lasa mai prejos si a lansat acum cateve zile o retea sociala numita Yonivers, care isi propune sa adune comunitatea din jurul fotbalului european. In mod ciudat insa, conform cu anunturile aparute in presa, site-ul nu va fi inca lansat in Europa. Desi ofera o modalitate bizara de inscriere, si presupune imediat ce te-ai inscris ca esti un fan inrait al fotbalului, site-ul are sanse mari de success avand in vedere ca are ca tematica principala un sport ai caror suporteri sunt extrem de inversunati.

Pe curand.

13 companii din acest top sunt din California, iar 9 companii din acest top au sediile centrale in zona San Francisco, Google Inc. se situeaza in fruntea listei pentru un al doilea an consecutiv.

Cea mai buna metoda de a afla daca o companiei isi trateaz bine angajatii si a evalua daca aceasta este un „bun angajator” este sa intervievezi angajatii respectivei companii, a declarat intr-un comunicat Milton Moskowitz. Acesta impreuna cu Robert Levering co-fondatorul „Great Place to Work Institute” au compilat personal fiecare editie a listei inca din anul 1998.

Printre elementele care au cantarit in favoarea apelativului „cel mai bun loc de munca in 2008” – „Best companies to work for in 2008” se afla:

• Modele de remunerare care includ partajarea cu angajatii a profitului firmei;
• Oferirea de asigurari medicale pentru membrii familiei si un respect sporit din partea companiilor catre dorinta angajatilor de a realiza un echilibru intre viata privata si munca;
• Program flexibile de munca, posibilitatea de a reduce saptamana de lucru de la 5 la 4 zile prin marirea numarului de ore muncite zilnic sau acceptarea muncii la domiciliu pentru a evita transportul la/de la birou.

Despre lider numai de bine. Unul din avantajele angajatilor Google (care dupa parerea mea cantareste mult in retentia personalului), este acela ca beneficiaza de o zi pe saptamana in care se pot ocupa de un proiect la alegerea lor.

Alte nume importante din top 10 sunt: Cisco Systems si Starbucks, ambele companii fiind prezente si in Romania.