Wow-ul de care vorbesc a fost insa unulde scurta durata. Atat de repde a trecut ca nici macar nu imi revin.

Va ziceam ieri ca cei de la Vodafone mi-au luat telefonul la reparat pe 6 iulie (da, acum aproape 1 luna) … si de atunci doar liniste si pace. Am asteptat, i-am rugat frumos sa rezolvam, i-am luat mai “tare” … nimic. Nici o solutie, nici o rezolvare. Telefonul meu e tot acolo, la service Vodafone.

Ieri disperat ca nimeni nu imi rezolva problema, scriu un post pe blog sa va povestesc si voua ce mi se intampla.

Sa vezi surpriza. Azi dimineata primesc un telefon (adica ma suna cineva… ).

Si dupa ce vorbim noi cat vorbim (nu era de la Vodafone persoana, dar pe aproape), imi spune ca se mai intampla sa dureze reparatiile … ca o sa se rezolve, etc … la sfarsit (la categoria “apropos”) imi zice ca ar mai fi o chestie … ar trebui sa scot logo-ul Vodafone de pe blog, ca nu am dreptul sa il folosesc (copyright, logo usage, samd.).

Ma interesez si eu … si are si n-are dreptate. Zice lumea (care se pricepe) ca daca nu dau link catre ei de pe logo, si daca folosesc logo-ul ca ilustratie la un articol, as avea voie … anyways, il scot. Oare daca era un articol in care ii laudam ce tari si mari si frumosi sunt, si foloseam logo-ul … ma suna cineva sa imi spuna ca nu e OK ca l-am folosit?

Intre timp … a trecut ziua, si eu tot fara telefon sunt. Deh, inca nu s-a reparat … doar mi-au zis “cand o sa vina piesa o sa se repare”. Nu?

Oare daca voi pune un banner-counter pe blog … la modul “de X zile astept sa imi vina telefonul de la reparat de la Vodafone” … asa cum a facut pe vremuri ziarul Adevarul cu Hrebenciuc ma vor da in judecata?

I am wondering …

Well … nu e chiar asa.

In urma cu aprox. 1 luna, BlackBerry-ul meu s-a oprit din a mai functiona. Nu mai suna, nu mai dadea nici un semn de viata. Pur si simplu mort.

Inainte sa il arunc la cos sau sa il reciclez si sa-mi cumpar altul, m-am interesat daca mai este in garantie. Well … era inca in garantie. Stia BlackBerry ce stia cand a acordat o garantie de 2 ani.

Bucuros ca nu trebuie sa il schimb (da, m-am atasat moral de acest telefon) l-am trimis la Vodafone service. Cand l-am lasat acolo, mi-au spus cu zambetul pe buze ca in MAXIM 15 zile il voi primi inapoi … asta era pe 6 iulie, adica acum  3 saptamani.

Ca nu e reparat pana acum … sa zicem ca mai poti intelege cumva … insa cea mai nasoala chestei este ca in urma cu 2 zile cand am avut tupeul sa sun sa ii intreb de sanatate mi-au raspuns ca “va fi gata cand va fi gata”, ca nu depinde de ei  si ca le lipsesc nu’s ce piesa.

OK, inteleg, dar eu cu ce sunt de vina? Nu am setat eu termenul de reparatie la 15 zile, ci Vodafone. Now what? Il voi mai primi inapoi vreodata?

Abordarea mea, a fost din totdeauna ceva de genul: “Guys, nu va stresati, chiar daca folositi voi sau nu Gmail, Google Analytics, Facebook, Twitter sau oricare alt serviciu “web 1.6 – 2.3″, oricum existenta voastra pe aceasta planeta lasa o urma. Si inca una mare. Nu stiu cati dintre voi au cel putin un card bancar … dar cu siguranta multi, daca nu chiar toti au cel putin un card, toti avem un pasaport, un permis de conducere … ca sa nu mai vorbesc ca mai nou cei care nu au decat un telefon sunt priviti un pic ciudat. Cum adica???!!! nu ai decat un singur numar de mobil?

Toate aceste documente sau lucruri fara de care numai putem practic trai, lasa in urma noastra o urma foarte precisa. CIneva, poate afla de exemplu despre mine, doar de pe internet enorm de multe lucruri, care odata puse cap la cap …  pot crea o imagine destul de clara despre ce am facut eu intr-un interval oarecare de timp. Ati auzit de Google History? Daca nu check it out. Login cu username si parola de Gmail.

Guys, I have news for you! Nu mai traim in secolul XVIII – XIX sa putem scapa neobservati. Daca cineva vrea sa vada cine, ce, cat, cand, unde, cum, cu cine si cat de des a facut ceva, … ei bine are cum, are cu ce.

OK, stiu, acum cu totii va intrebati daca este legal sa faca cineva acest lucru. Evident ca nu este legal. 

Dar nu despre asta vroiam sa vorbim. Pe mine ma pasioneaza statisticile si modul in care oamenii utilizeaza internetul – nu v-am spus nimic nou aici.

Intotdeauna am incercat sa inteleg de ce oamenii fac ceea ce fac pe internet sau pe un site, si cu cat am inceput sa urmaresc mai mult acest lucru, am inceput sa inteleg lucruri care dealtfel erau evidente. Nu am avut insa bucuria / placerea sa urmaresc astfel de interactiune intre user si site in cadrul unui proiect care sa fie atat de mare incat masa critica de utilizatori la nivel mondial sa existe.

OK, ma voi apropia de sfarsit ca am cam divagat. Ce urmeaza mai jos este un film demonstrativ al unui nou produs Facebook, pe numele sau de cod Palantir. Este vorba de un sistem in care putem vizualiza activitatea si interactiunile care se petrec pe Facebook … la nivel mondial. Da, este legal tocmai pentru ca nu identifica persoane individuale. E cool.

Cred ca este prima chestie iesita din tipare pe care o fac oamenii lui Mark Zuckerberg de la scandalul Facebook Beacon.

Ce imi place mult este numele care l-au ales si care este unul extrem de sugestiv: Palantir, care inseamna in traducere libera “bolul de cristal”. 

Gata. Nu va mai plictisesc cu povestile mele, va las cu filmul, dar va rog sa imi spuneti ce credeti despre initiativa, feelings, opinions … ce vreti voi.

Later edit: in timp ce scriam articolul, Robert Scobel a dat un tweet: “I recently started using Facebook again. 60%+ of my friends’ updates? They come from Twitter. Now you know why FB wanted to buy Twitter.”

.