Dupa deja faimoasele Zanul Camatar sau Bodyguarzii Intelectuali … va prezint ultima productie … Intrerupatorul

Enjoy.

Funny video cu vocea lui Matt Cutts despre SEO, page rank si SERPs.

Have fun.

Este pentru prima data in istorie cand s-a folosit sintagma “The King is dead. Long live the King”,  sau in versiunea ei franceza “Le Roi est mort. Vive le Roi”. (Limba franceza era limba principala a nobilimii si aristrocratilor englezi)

Dar nu vorbim despre istoria medievala in acest articol. Chiar deloc. Am facut acest intro pentru ca ma framanta de ceva vreme un nou subiect.

Web 3.0

Sa ve explic despre ce este vorba.

In 2005-2007 web 2.0 era buzz-word-ul de pe buzele tuturor. Peste tot se discuta despre transformarea webului dintr-un canal uni-directional de comunicare (web 1.0) intr-un dialog intre companii si utilizatori (web 2.0). Cea mai des intalnita sintagma era “Let’s start the conversation” sau “Join the Conversation”.

2008 pot afirma fara nici o ezitare ca a fost anul in care web-ul 2.0 a atins un prim nivel de maturitate, sau altfel spus tranzitia de la web 1.0 la web 2.0 s-a materializat. Da, nu zic prin asta ca toata lumea prezenta pe web (adica toate companiile) sunt web 2.0. Marea majoritate insa sunt … marea majoritate a celor care conteaza. Dell, Starbucks, Pepsi, Coca-Cola, Vodka Absolut, linii aeriene nenumarate … si multe alte companii pe care cu siguranta le omit.

Am batut ceva drum sa ajungem aici. Noi marketerii (atat clienti cat si agentii), consumatorii … cu totii am incercat sa ne adaptam acestei schimbari.

Ei bine, tocmai in momentul in care ar trebui sa fim victoriosi, bucurosi ca am realizat ce ne-am propus si sa profitam de avantajele pe care acest nivel de comunicare ni-l ofera … exact in acel moment se intampla neprevazutul. Apare (inevitabil dealtfel) o criza economica. Iar noi, marketerii dupa ce ne dezmeticim din zapaceala momentului auzim strigate de tristete si bucurie in acelasi timp.

Web 2.0 is dead. Long live Web 3.0

Da, realizam ce ni se intampla ceva. Nu intelegem insa foarte clar ce, si realizam ca aproape tot ce am invatat in ultimii 3-5 ani trebuie uitat, sau mai bine spus trebuie sa evolueze in mod substantial si rapid.

O luam de la capat. Invatam iar sa comunicam. Youtube nu mai imi place. Cand ajung acolo vreau deja sa gasesc filmulete care ma intereseaza … nu doar cele mai vizualizate filme de pe tot site-ul. Si asta se intampla deja.

Pe Google.com nu ma intereseaza sa gasesc mereu pe locul 1 acelasi site la cautarea dupa “apartamente noi in Bucuresti” Vreau sa vad mai in fata site-urile care ma intereseaza pe mine … si deja eu pot sa contribui la asta. Exista un search wiki. Pot sa comentez, sa il “urc” mai sus sau sa il sterg de tot …

Practic de la faza de comunicare bidirectionala internetul se evolua catre ceea ce vom numi generic Web 3.0. Acest web 3.0 va invata in permanenta ce place si ce nu fiecarui utilizator. Site-urile vor face un profiling permanent si vor afisa fiecarui utilizator informatiile pe care acesta se asteapta sa le vada .

Asa cum Tom Cruise in Mionrity Report muta fisiere pe un mare ecran tactil, asa vreau sa-mi fie si mie disponibila informatia pe web.

Web 3.0, web-ul care a trecut de la faza de comunicare bidirectionala intre advertiser si utilizator la faza in care eu, utilizatorul (consumatorul) am spus ce am avut de spus (in toata era web 2.0), iar el, advertiserul imi ofera exact informatiile, produsele si serviciile pe care le vreau si mai ales asa cum le vreau.

In conditiile astea cum mai comunicam? Cum mai “facem” advertising?

Si ok, sa presupunem pentru un moment ca nu suntem in vara lui 2009, ci la inceput de 2012. Web 3.0 este bine merci, ne-am obisnuit cu el si totul este OK. Stim sa comunicam, stim sa ne descurcam in aceasta noua lume digitala.

Intrebarea de baza pe care mi-o pun eu este:

What’s next?

Suntem in era online, era in care utilizatorul este expus la un mesaj sau informatie si in mai putin de 1 secunda stie daca ii place sau nu.

Via Rares Budac am gasit acest video youtube. M-am uitat la el de 2 ori … si nu stiu unda sa il incadrez:  ”creativitate pura”, “over-selling” sau “minciuna 100%”

Da, in acesta era 100% digitala si care se deruleaza cu viteza luminii e bine, ba chiar indicat sa fim creativi in comunicare … Dar cu ce pret?

Voi ce credeti?

Nu este ceea ce probabil banuiti.
Daca nu reusim sa invatam din ispravile noastre, macar din ale altora.

Motivul pentru care m-am hotarat sa merg la aceasta conferinta a fost unul dintre vorbitori: Avinash Kaushik, Analytics Evangelist la Google. Avinash este autorul cartii Web Analytics: An Hour A Day si deasemenea un excelent blogger.

Prezentarea extrem de la obiect, si ca in multe alte prezentari publice iti arata sau povesteste despre lucruri pe care (poate) le stii deja, dar pe care nu le-ai vazut niciodata in felul in care tocmai ti-au fost prezentate. Nu cred sa pot „pune mana” pe prezentarea propriu-zisa. Google are o politica de a nu partaja prezentarile cu persoane externe companiei, insa am gasit pe YouTube o prezentare sutinuta de Avinash la un seminar Google Talks in septembrie 2007 si care este extrem de similara cu cea de astazi. Este destul de lung filmul, dar va recomand cu caldura sa va faceti timp sa il urmariti. Merita.

Learning-urile principale ale prezentarii, care dealtfel sunt adevaruri general valabile mai mult sau mai putin cunoscute sunt:

• Orice program de Web Analytics este o sursa excelenta pentru a monitoriza activitatea de pe site-ul nostru … DAR … acest lucru ne intereseaza (sau ar trebui sa ne intereseze) mai putin. Nu vrem sa stim cati oameni au cumparat ceva de pe site-ul nostru, ci ar trebui sa ne intereseze cum, cat si de ce acesti oameni au ajuns sa cumpere, adica ce i-a determinat pe utilizatori sa viziteze site-ul si sa cumpere produsul nostru;
• Singurii care pot avea o parere reala despre site-ul nostru sunt utilizatorii … si nu sefu sau doamna de la marketing. Cu alte cuvinte, degeaba credem noi ca modificand acea poza frumoasa din stanga pagini va face ca vanzarile sa creasca. Ceea ce trebuie sa facem este sa folosim Analytics-ul drept o unealta de optimizare a site-ului nostru. Sa facem fie niste simple teste A/B fie teste complexe multi-varianta si sa decidem pe baza rezultatelor care este cea mai buna abordare pentru site-ul nostru;
• Orice program de Analytics are valoare nula daca nu putem sa ne comparam performantele cu concurentii nostrii. OK … eu am o rata de conversie de 5%. Dar concurentii mei cum stau? 10% sau 2%. Doar analizand datele prin comparatie putem sa ne formam o imagine clara asupra performantei reale a site-ului nostru;
• Indiferent cat de greu si consumator de timp este sa pronim de la o cantitate de date si sa reusim sa „scoatem” din ele niste concluzii a caror aplicare sa aiba un impact pozitiv asupra site-ului si business-ului nostru, este singura metoda de a a progresa in web si un business. Nu exista nici o unealta magica care sa faca acest lucru pentru noi.

Google Analytics este un serviciu oferit gratuit, si practic orice site, cat de mic, se poate inscrie. Daca tot te-ai obosit si ti-ai facut cont, iar apoi ai instalat scriptul pe site-ul tau, ia-ti timpul necesar, uita-te la date si mai ales incepe sa intelegi ce se intampla in fapt la tine pe site. Nu iti fie frica sa testezi, si in orice caz, nu considera ca opinia ta despre cum trebuie facut ceva pe site este cea corecta. Utilizatorii sunt singurii care pot sa ne dea informatii reale despre cat de mult sau de putin le place ce vad. Ar trebui sa ii asculti. La urma urmei de asta ai ales sa folosesti un serviciu de web analytics.

Conferinta de presa de marti 22 ianuarie, de la New York, sustinuta de doi participanti de marca: Maurice Levy, CEO Publicis Group si Eric Schmidt, Presedinte si CEO Google, ne demonstreaza ca Levy este deasemenea un vizionar care intelege beneficiile si avantajele folosirii tehnologiei in publicitatea secolului XXI.

De un an de zile, Google si Publicis colaboreaza indeaproape, partajand informatii proprietare de natura tehnica precum si subtilitati de planificare si cumparare media. Conform unei stiri publicate de MediaPost, angajati ale ambelor companii au facut schimb de locuri cu omologii lor cu scopul de a intelege mai bine nevoile si provocarile celeilalte parti.

Desi pare o stire destul de neimportanta si cu un puternic caracter publicitar, eu va acest parteneriat ca pe un mare pas inainte din partea Google de a isi duce la indeplinire viziunea de a controla publicitatea mondiala – atat cea online dar mai ales cea traditionala – si de a deveni un „one stop media shop” pentru bugetele de publicitate globale.

In ultimii ani, Google a efectuat mai multe teste beta pentru a-si face intrarea pe piata de publicitate pe mediilor traditionale (radio, presa scrisa si televiziune).
Eu cred ca este un urmator pas natural din partea Google, care probabil odata cu achizitionarea DoubeClick va incepe sa integreze toate aceste servicii sub un singur brand. Este probabil sa asistam in curand chiar la o schimbare de nume si un rebranding al adWords.

Transferul de la un program de publicitate precum adWords, care atrage 50% din bugetele de media online catre o platforma de management a campaniilor de publicitate online va fi o nimica toata pentru Google, prin achizitia DoubleClick.
Urmatorul pas, va fi acela de a include si campaniile offline sub acelasi acoperisi. Chiar si acest lucru ar trebui sa fie o miscare relativ usoara pentru Google.

De ce?

Pentru ca Google este in esenta o companie de software care se ocupa intensiv cu analiza si procesarea de date. Procesarea unei cantitati foarte mari de date nu reprezinta pentru Google nici o problema; o face deja cu success la multe din serviciile pe care le ofera astazi: Google AdWords, Google Analytics, Google Adsense, Gmail, Picassa, Google Documents, YouTube, sunt doar cateva exemple de aplicatii ale Google care solicita atat viteze mari de procesare a datelor cat si capacitati de stocare importante. La toate aceste incercari Google face fata, cel putin pana in ziua de astazi cu mare success.
Sa nu uitam nici faptul ca Google este unul dintre cei mai mari producatori de hardware (calculatoare) la nivel mondial, toate calculatoarele si serverele produse fiind insa pentru uz propriu si nu pentru vanzare.

Valoarea adaugata pe care Google o poate aduce pietei de publicitate cu o asemenea platforma ”imaginara” este usor de inchipuit: nu mai este nevoie sa asteptam cu sufletul la gura sa “vina spotul” sau macheta de la agentia de publicitate. Nici ca planner sau buyer de media nu o sa mai fie la fel de greu sa verificam inventarul disponibil al unei statii de radio sau TV.

Totul va fi disponibil online, in timp real.

Tot prin intermediul acestei platforme de management al campaniilor de publicitate online si offline vom putea sa avea acces la rapoartele si monitorizarile de campanie in timp real, sau in cel mai rau caz cu o oarecare mica intarziere de cateva ore.

Cel putin teoretic, o asemenea platforma, va spori mult eficienta procesului de planificare, rezervare si cumparare media.

Toate astea sunt insa doar niste pareri personale. Nici Google si nici Publicis nu au declarat nimic in acest sens, insa speculatiile aparute atat in presa cat si pe multe bloguri de renume indica posibila o astfel de evolutie a lucrurilor.

Cat de mult va creste influenta Google in lumea advertising-ului in cazul in care un asemenea plan va fi implementat este greu de estimat, insa Maurice Levy, pare sa creada ca va fi benefic clientilor Publicis.

Ce nu trebuie sa pierdem din vedere referitor la aceast parteneriat intre Google si Publicis este ca Maurie Levy are backgound de IT, el incepandu-si cariera la Publicis in 1971 in pozitia de director de IT si prin urmare o intelegere si o viziune clara despre inovatiile posibile si aplicarile acestora in advertisingul de astazi.

Chiar daca Sir Martin Sorrell, CEO al WPP nu este impresionat de miscare Publicis si crede ca Levy a incheiat acest parteneriat pentru a “se pune la punct cu tehnologia”, prezenta agentiilor Publicis intr-o versiune pre-beta a acestei platforme ii poate aduce lui CEO-ului francez multiple avantaje intr-o piata de publicitate care este fortata sa evolueza catre tehnologiile secolului XXI dar care este extrem de concurentiala.

Prima data cand am dat cu nasu’ de internet a fost in 1993 sau 1994, cand „mi-am facut” prima adresa de mail la fostul meu liceu. Mai tarziu am avut acces de la un prieten care platea 100 dolari pentru 10 ore de acces dial-up. Imi facusem un obicei sa ma duc pe la el sa ma mai uit pe ici pe colo la diverse site-uri. Nu ca ar fi fost prea multe la vremea aceea. Mai tarziu, prin 1996-1997 m-am angajat la un provider de internet ca sa am acces gratuit.

Fac un salt in anul 2008 si ma uit la internetul de astazi. Plin de site-uri pe care abunda informatia mai mult sau mai putin utila. YouTube, Google, Twitter, Facebook, LinkedIn sunt doar cateva din destinatiile pe care le poti vizita astazi pe internet. Practic, oricine care are ceva de spus isi poate porni un blog in mai putin de 5 minute, iar daca ai doar 4 minute la dispozitie poti gasi cu siguranta pe YouTube un filmulet distractiv.

Va intrebati poate de ce vorbesc despre toate acestea? Pentru ca toate site-urile enumerate, precum si multe alte milioane pe care nu le-am amintit au un lucru in comun. Acela ca sunt Gratis pentru utilizator. Cu alte cuvinte nu iti trebuie decat un calculator si o conexiune internet si poti sa ai acces la toate aceste site-uri in mod gratuit. Cu siguranta multi dintre voi aveti un profil pe LinkedIn sau pe FaceBook, sau ati folosit recent Google pentru a gasi o informatie de care aveati nevoie. Nu a fost nevoie sa platiti nimic pentru ca ati folosit aceste site-uri.

Asta este frumusetea internetului si mai ales a noilor aplicatii Web 2.0. Cu toate acestea, am trecut cu totii in urma cu scurta vreme prin boom-ul si caderea dot com, iar acum, cand toate aceste site-uri ofera produse sau servicii in mod gratuit, au inceput sa apar speculatii despre posibilitatea ca ne indreptam catre un nou bubble dot com.

Desi comanii precum Facebook sau Google sunt valorizate la niste sume pe care ne este greu sa le cuprindem cu gandul, acestea au gasit un mijloc de a produce bani, iar daca ne gandim doar la Google acesta a reusit cu programul adWords sa devina profitabil. Practic marea majoritate a acestor business-uri Web 2.0 supravietuiesc prin publicitate. Cum este posibil asa ceva?

Oamenilor nu le place publicitatea. Atat de mult nu ne place, incat in pauzele publicitare de la filmele de la TV mergem sa ne facem un sandwich sau sa rezolvam o mica treaba prin casa, iar cand navigam pe internet, am invatat sa evitam bannerele cu privirea. Pur si simplu nu vedem acel mare banner rosu si clipitor din partea de sus a paginii.

Asta inseamna ca publicitatea nu este eficienta. Deci nu merge. Daca publicitatea nu merge, intrebarea este ce merge?

Continutul original. Faptul ca scriem pe un blog, ca incarcam un video pe YouTube sau ne cream profilul pe LinkedIn se traduce prin creerea de continut original. Fie el sub forma de text, imagini, audio sau video. Practic noi la momentul in care interactionam cu oricare dintre site-urile amintite investim in continut, pentru a il oferi in mod gratuit utilizatorilor internetului.

Aceasta investitie in continut porneste un dialog cu cititorii care ulterior duce la formarea de comunitati virtuale in care incep sa se dezvolte relatii, tot virtuale intre persoane, de multe ori necunoscute. Evident, exista voci care spun ca aceste comunitati virtuale nu sunt trainice, nu se bazeaza pe nimic si nu vor rezista, insa din ce in ce mai multe studii arata ca participantii in comunitati virtuale incep sa dezvolte sentimente la fel de puternice pentru membrii comunitatilor virtule ca si cele pe care le au fata de membrii cercului lor prieteni.

Eu cred in aceasta teorie. De exemplu, pentru mine conteaza ce credeti voi, cititorii mei despre ce scriu eu pe blog. Scriu un post in fiecare zi inainte de a ma culca, iar dimineata vin sa vad daca au aparut reactii. Ma bucura fiecare comentariu si fiecare preluare pe alte bloguri. Iar daca se incheie ziua fara nici un comentariu la un post, ma intreb ce nu a fost OK, de ce nu a „placut”.

Ei bine, totul suna frumos, dar unde apare profitul in ecuatia Web 2.0? Cum pot companii precum Google sau FaceBook sa faca profit in cazul in care ofera ceva gratuit. Este vorba de teoria reciprocitatii. Este natura umana ca atunci cand primim ceva in mod gratuit sa avem dorinta de a rasplati efortul celui care ne-a oferit acel ceva. Si nu va ganditi la bani.

La momentul actual, multe companii de top, incearca sa inteleaga care sunt avantajele pe care le ofera platformele Web 2.0 si cum pot transforma aceste noi oportunitati in succese si surse de profit.

Este greu de explica in cuvinte de ce un blog este un canal de comunicare profitabil pentru o companie. Cand incepi sa explici cum ar putea face o companie pentru a transforma un blog intr-un model de business profitabil prima reactie pe care o vei vedea este cea de teama de a se comite la un aport continuu si substantial in ceea ce priveste dezvoltarea de continutul nou si original. Iar cei care nu realizeaza asta de la inceput, de obicei abandoneaza blogurile destul de repede.

Companiile inca asteapta sa vada studii de eficienta a blogurilor, video-urilor YouTube sau podcast-urilor. Intrebarea care ar trebui sa si-o puna aceste companii este Cum masori eficienta unui Manager de Business Development? Pentru un business development manager nu avem nevoie de studii de eficienta. Il angajam pentru ca stim ca va produce rezultate.

Ne aflam intr-un mare proces de transformare. Transformare a business-ului, a comunicarii, a interactiunii si a modului in care gasim, promovam si slectam informatia. Practic nimic nu este nou. Sunt aceleasi lucruri pe care le avem de facut, in fiecare zi. Doar modul in care le facem s-a schimbat.

In esenta totul este Gratis astazi si indirect nimic nu este. Google ofera in mod gratuit Google Analytics, dar clientii care isi cheltuiei banii pe o campanie adWords, vor putea vedea exact ce este eficient si ce nu si in mod evident, vor optimiza si vor cheltui si mai mult pe adWords dupa o optimizare in cunostinta de cauza.

Ce ofera Google gratis ca pana la urma nu inteleg. Eu vad o parghie de a dezvolta un business, o oportunitate de a convinge un om sa cumpere mai mult dintr-un produs. Nu vad nici un produs oferit Gratis.

Si totusi, nu costa bani, in mod direct.

Mashable a publicat recent un post care analizeaza posibilele utilizari ale benzii de 700 Mhz de catre Google. Cateva elemente mi s-au parut interesante, si eu zic ca privite impreuna duc la niste concluzii indraznete.

1. Google a declarat ca va plati minim 4,6 miliarde dolari in cazul in care FCC-ul va fi de acord sa mentina cel putin o parte a benzii de 700 Mhz. „libera” – adica toata lumea sa se poata conecta, fara restrictii.
2. Imediat ce FCC-ul a agreat sa mentina banda de 700 Mhz. libera, Verizon, unul dintre operatorii Americani de telefonie mobila au anuntat ca in curand isi vor „deschide” accesul la reteaua lor.
3. Jeff Lindsay, un analist la at Sanford Bernstein, este de parere ca intentia Google este de a licita si castiga licenta.Lindsay crede ca Google va aborda licitatia intr-un stil „Google-esc”, similar cu cel care a caracterizat toate lansarile companiei si mai mult, va da in acelasi timp mari emotii actionarilor sai. De ce? Google va fi nevoit sa cheltuiasca cel putin 10 milarde de dolari doar pentru a castiga, iar apoi un minim de 5 miliarde anual pentru a face un business profitabil din aceasta licenta. Profiturile Google vor inepe sa apara – continua Lindsay, prin 2014, iar toate aceste estimari se refera la situatia in care Google va crea o retea traditionala de telefonie mobila.

Ceea ce sustine Pete Cashmore pe blogul sau despre aceasta licitatie, eu cred ca este in acelasi ton cu ce am prezis despre Andorid acum cateva zile. Si anume, intr-un oarecare viitor un telefon (de ex. gPhone) va exista si functiona pe baza Android, va fi un aparat multi-banda, inclusiv in cea de 700 Mhz si va avea reclame contextuale si targetate geografice, in mod evident servite de Google. O adevarata nebunie. Unii dintre voi, nu ati fost tocmai de acord.

OK. Am aici o alta teorie. Mai nebuna decat prima.

Google este Google. Si ca sa ramana Google si pe viitor, trebuie sa continue in ritmul pe care l-au avut in ultimii 10 ani. Aproape tot ce au facut a fost inovativ, diferit, un mare succes, o mare nebunie dpdv business la momentul respectiv … si mai ales GRATIS. Este suficient sa ne gadim la aplicatii precum Gmail, care s-a intrat si impus pe o piata bine stabilita a clientilor de webmail, sau achizitia YouTube pentru care Google a cheltuit 1,3 miliarde dolari, fara a stii la momentul respectiv cum vor face profit din asta, iar exemplele pot continua.

Este stiut faptul ca Big G, se chinuie de ceva vreme implementeze in San Francisco o retea WiFi 100% gratuita, sustinuta financiar doar de publicitate. Nu le este usor.

Pe de alta parte, noua directie in care se indreapta internetul este aceea de a deveni mobil, cu adevarat mobil, adica la purtator, rapid, always on si daca se poate si gratis sau foarte ieftin, cu atat mai bine.

Cum ar fi ca in America sa existe o retea de telefonie mobila (sa ii zicem Google Telecom) la care sa te poti conecta cu orice telefon, indiferent de operatorul pe care il ai, si sa poti sa navighezi gratuit pe internet?

Is that crazy or what?

Eu cred Google in stare sa faca asa ceva. De ce? Pentru ca pot. Au ingineri si cercetatori din toate domeniile teleomunicatiilor (telefonie, transfer de date, etc.) care sa ii ajute sa faca acest lucru. Vint Cerf, este prezent pentru a ii invata cum sa forteze la maxim capacitatile TCP/IP-ului iar inca din 2004 Google angaja oameni care sa poata sa dezvolte un sistem de operare. Cu alte cuvinte ingineri de telecom au, inventatorul internetului este prezent, iar programatori care sa dezvolte android nu reprezinta o problema.

In orice caz, intrebarea care si-ar pune-o oricine este De ce ar face Google acest lucru? Mie mi se pare evident. Pentru ca o retea de telefonie mobila care ofera transfer de date gratuit sau foarte ieftin va fi un nou canal de distributie a reclamelor adWords. Daca vor lansa o asemenea retea, cel putin pentru o buna perioada nu vor avea concurenta, iar acest lucru le poate asigura pentru inca un bun numar de ani un venit cel putin la fel de mare ca cel pe care il au acum.

Cu toate acestea, nu trebuie pierdut din vedere ca unul dintre secretele succesului Google este faptul ca sunt un serviciu disponibil la nivel global, iar extinderea unui Google Telecom la nivel global va fi mult mai greu de realizat decat orice alt produs pe care l-au lansat vreodata. Dar hey, Pareto are inca dreptate, 80% din venit vine de la 20% din clienti, asa ca pe acelasi principiu, vor dezvolta si Google Telecom, concetrandu-se pe 20% din tari care le vor aduce 80% din venitul vizat.

In prezent, este angajat al Google Inc pe pozitia de vicepresedinte si Chief Internet Evangelist.

Nu mai retin unde, dar am citit niste insemnari pe bloguri conform carora Vint este un extraordinat vorbitor si prezentator, o persoana care te magnetizeaza si pe care ascultandu-l devii pasionat de internet.

Intr-o seara inainte de Craciun, am descoperit pe YouTube.com un filmulet (… de fapt un filmuloi) destul de lung in care Vint prezinta o scurta istorie a internetului si o impartaseste detalii despre un nou proiect la care lucreaza.

Am stat destul de mult pe ganduri daca sa postez sau nu acest film pe blog (datorita lungimii foarte mari). Cred ca orice pasionat de internet si de online advertising trebuie sa inteleaga infrastructura mediei care sta la baza minunatei noastre meserii, cea de Internet Advertising Professionals

Va las in compania filmului si sper sa aveti rabdare (si timp) sa il vedeti pana la capat. Eu am stat cu ochii lipiti de monitor.

Pe 13 Decembrie 2007, a aparut pe YouTube un video intitulat “The Davos Question”, un filmulet care ne invita sa ne manifestam propria opinie referitor la cum am putea face lumea mai buna in 2008. Extrem de profesionist realizat, filmul foloseste diverse “vedete” YouTube.com pentru a transmite un mesaj simplu: “Trimite-ne un raspuns video despre cum ai face tu lumea un loc mai bun in 2008 iar liderii globali participanti la Davos iti vor raspunde.”

Desi lansat in urma cu numai 3 zile, filmul a inregistrat aproape 300.000 vizualizari si are deja 1385 comentarii si 79 raspunsuri video.

O campanie de promovare a unui eveniment mondial care a ales calea perfecta pentru a comunica cu generatia tanara si a o motiva sa se implice intr-o cauza nobila.

Va las in compania filmului.

In 2007 compania Intel Corp. s-a hotarat sa-i dea o mana de ajutor reginei prin intermediul tehnologiei secolului 21. La prima vedere un act civic laudabil in fapt insa o campanie de comunicare extrem de ingenioasa a celor de la Intel. Obiectivul – promovarea marcii Intel.

Reprezenatntii Intel vor porni la drum prin Marea Britanie si ii vor filma pe locuitorii dornici sa adreseze un mesaj de Craciun natiuni, ca raspuns la mesajului reginei -ganduri despre evenimentele majore ale anului: de la Facebook la inundatii sau de la ultima versiune a Harry Potter la reintoarcerea Spice Girl… Din toate filmarile, Intel va compila “primul mesaj democratic al poporului” care va fi postat pe site-ul Intel UK in data de 18 decembrie 2007 a anuntat purtatorul de cuvant al companiei.

Un raspuns scurt pe 2(.0) care va include si vocea celor care se hotarasc sa se inregistreze singuri si sa uploadeze fisierul mpeg, avi or wmf pe site-ul Intel!

Intentia celor 3 televiziuni de top britanice (ITV, Channel 4 si BBC), este de a lansa in vara anului viitor Kangaroo - o televiziune internet care sa competitioneze YouTube.

Serviciul isi propune sa fie de natura comerciala, acceptand reclame atat in programele difuzate pe internet (spot video inainte sau in in timpul emisiunii) cat si bannere in pagina cu playerul video. Fiind un joint-venture, este de asteptat ca veniturile din publicitatea pe acest canal media sa fie partajate intre cele trei televiziuni.

Serviciul Kangaroo va oferi atat programe de televiziune gratuite, finantate prin publicitate, cat si programe in sistem “pay-per-view”. Programele vor fi disponibile prin intermediul unui site web unic celor trei si vor putea fi vizionate prin descarcarea unui player video proprietar.

Privind din punctul de vedere al marketerului online, eu vad un singur impediment in aceasta mecanica a proiectului, si anume aceea ca un video vizualizat cu un software nu este “partajabil” in lumea virtuala, facand practic imposibila dezvoltarea virala a proiectului.

In opinia mea, unul din elementele de succes ale YouTube, este acela ca ofera posibilitatea oricui de a integra un clip video in propriul site intr-un mod natural, deschizand astfel usa unei dezvoltari virale fara limite.

Eu zic ca suntem inca la “Web 1.82″ …

Va las in compania unui video care m-a pus pe ganduri. Mesajul?este clar: prin Google, YouTube, Flickr, Facebook, Myspace, Linkedin, …?webul a fortat redefinirea comunicarii si a interactiunilor sociale.

In era retelelor sociale, publicitatea si marketingul interactiv nu mai inseamna doar cumpararea unui milion de bannere cu speranta ca vom avea o rata de click de 0,5% din care 1% vanzari.

Putem dezvolta campanii inovative, care implica vizitatorii si care cu investitii minore inregistreaza un mare succes.

Iata un exemplu al aspectului viral al unei campanii pe YouTube:
Un adolescent din Londra a postat in data de 2 noiembrie 2007 un clip video prin care ii invita pe vizitatorii YouTube sa prezinte 3 locuri favorite din orasul lor. Nimic deosebit pana aici.
In data de 17 noiembrie (la doar 15 zile de la publicare) clipul fusese vazut de aproximativ 250,000 ori … iar astazi, 18 noiembrie, la ora la care scriu acest post:
- numarul vizualizarilor depasea 308,000
- existau 59 de raspunsuri video, 1.172 rating-uri si 1.665 comentarii text.

Pentru a evalua eficienta acestei campanii vom traduce interactiunile clipului cu vizitatorii in sume de bani. Consideram ca:
- cele 300.000 vizualizari ar avea un cost echivalent de media de 3.000$;
- orice rating al video-ului nostru valoreaza 1$;
- orice comentariu text valoreaza 2$;
- orice comentariu video valoreaza 25$

Rezulta cam am avut un total de 2.896 interactiuni si un ROI (retun on investment) de 196%

Not bad for a $0 media investment!

P.S. Pentru un caz similar intr-o campanie de bannere, cu aceeiasi investitie (de 3.000$) am fi obtinut 1.500 interactiuni si am fi avut 600 rating-uri, 855 raspunsuri text si 4 raspunsuri video, deci un ROI de -20%.